Gheza Vida și Centrul Artistic Baia Mare – 1
CE OBSERVĂM PRIVIND ÎN INTERIORUL IERARHIEI CANONICE?
1.1. Constatăm că opera lui Vida beneficiază pe mai departe de autoritatea de consacrare aşa cum aceasta s-a configurat prin judecăţile de valoare ale criticii si istoriografiei de artă în deceniile 1950–1980. Cinci volume şi albume cu caracter monografic (unul în străinătate), prezentări în 6 lexicoane şi dicţionare (trei în străinătate), studii de caz, analize şi consemnări în 29 de volume de autor şi colective de autori (patru în străinătate), 45 de articole proprii publicate în presa scrisă, aproape 300 de articole şi studii ce i s-au consacrat în presa scrisă din România, Germania, Ungaria, Suedia, Iugoslavia, Franţa, Spania etc., reprezintă fundamentul bibliografic înregistrat (1934-1980)[i] al coagulării unor evaluări care fixează creaţia lui Vida în topul valorilor canonice ale sculpturii româneşti contemporane.
1.2. O analiză atentă ne relevă liniile de forţă prin care creaţiei lui Vida i s-au identificat reperele de evoluţie, referinţele de identitate stilistică, sferele de inspiraţie, precum şi matricile de inserţie antropo-culturală. Interesant este faptul că pertinenţa şi durabilitatea – probate în timp – a analizelor şi judecăţilor de valoare care au sintetizat cazuistica caracterologică a operei lui Vida, au migrat foarte recent (după 2008, şi fără contraziceri sau „rescrieri”) dinspre paginile pe suport scris în mediul virtual electronic, dobândind prin acest instrument nu doar forţa de penetrare în geografii culturale distribuite la scară planetară, ci şi un fel de transgresiune din sfera autorităţii/dreptului şi responsabilităţii „de autor”, în sfera bunurilor şi valorilor intelectuale „de domeniu public” reglementată juridic internaţional sub licenţa „Creative Commons” cu atribuire şi distribuire în condiţii identice[ii]. Menţionez, cu titlu de exemplificări referenţiale, două cazuri care, în esenţă, conţin caracteristicile cazuisticii caracterologice ale operei lui Vida enumerate, în sinteză, în cele ce urmează: «Wikipedia, enciclopedia liberă»[iii] şi, respectiv, versiunea electronică a «Oxford Grove Art Dictionary»[iv].
1.2.1. Opera lui Vida gravitează în jurul a doua viziuni, oarecum divergente, dar neaşteptat de bine îmbinate în creaţia sa.
1.2.2. Cea dintâi, telurica, are rădăcina în energia primara, forţa brută, de început de Lume şi a fost pusă în lumină prin lucrări reprezentând munca omului simplu.
1.2.3. Cea de a doua fascinaţie a lui Vida este mitologică, şi cuprinde elementele cele mai arhaice ale folclorului maramureşean, în mijlocul căruia a trăit şi a creat: „În sculptura în lemn, Gheza Vida este, alături de Brâncuşi şi Ladea, cel mai apropiat de linia tradiţiei populare, iar Dans oşenesc, cioplit dintr-un trunchi de copac de către Vida, este una din pilduitoarele înfăptuiri în acest material”. [v]
1.2.4. Vida întreprinde constant un foarte rodnic efort de cercetare şi aducere la lumină a mitologiei populare, colorând-o cu o ţesătură simbolică [vi]
1.2.5. Admiraţia sa pentru ţăranii simpli – cu care dealtfel a conlucrat şi cu care s-a sfătuit adesea – şi pentru modul lor de viaţă în forma cea mai arhaica şi mai curată, a fost până la urmă izvorul de seve pentru creaţia sa de o forţă copleşitoare.
1.2.6. Materialul său preferat, lemnul, accentuează volumele şi le dă pregnanţă în spaţiul pe care îl propune substanţa operei, în acelaşi timp valorificând sobrietatea străvechimii: „În sculptura lui Vida, simplificarea, prescurtarea, stilizarea, echivalează cu condensarea de forţă expresivă. Deşi în lemn, statuile lui Vida îndeplinesc condiţiile bolovanului, care prăvălit din munte, ajunge la poale intact… Barda lui Vida degajă formele de viaţă interioară şi de comportament social ale urmaşilor lui Horia. Înţeleşi dinlăuntru, ei ni se revelează ca stăpîniţi de siguranţa plenară a firii şi a clasei care urcă scara istoriei, de solidaritatea cu pămîntul, cu clasa lor şi cu viitorul.
Iar fiecare dintre aceste figuri ieşită din barda care modelează trunchiul de copac, vorbeşte totodată despre artist. Totul e aici atît de viguros, de concentrat, de sobru şi, în acelaşi timp, atît de năvalnic şi de pasionat, încît parcă auzim unealta muşcînd din carnea lemnului, parcă auzim zvîcnetul inimii lui Vida care poartă mîna creatoare. (…) Adânc înrădăcinat în pământul din care irumpe şi din care îşi trage tăriile, sigur, calm şi fără ostentaţie, ca toate existenţele simple şi drepte, purtând, sub o tăcere afabilă, colcăirea vieţii, gata să-şi transfere exploziile şi să le fixeze în forme, Vida aduce, în arta lui, ca şi copacii, mesajul unui eroism simplu şi al unui lirism viril. (…) ” [vii]
1.3. Consemnăm faptul că Vida a fost creditat – şi mai este încă creditat – cu statul de:
1.3.1. unul dintre sculptorii români majori ai secolului al XX-lea: „Vida este sculptorul unui popor, întărit cu credinţa în dreptul de viaşă universală a valorilor autohtone. Cu această înzestrare, opera sa rămâne mărturia acelei acţiuni spirituale ce întruneşte într-o structură unică omul, artistul şi istoria imediată”[viii];
1.3.2. unul dintre cei mai importanţi sculptori români contemporani în lemn, dimpreună cu Apostu, Vlasiu, Maitec etc.: „Mari artişti ca Vida realizează o sinteză personală, interpretând diferite elemente de mit sau relict din ethosul unui popor, reelaborând, reîncarnând şi constituind o mitologie proprie. în opera atât de complexă a lui Vida, ce cuprinde toate genurile sculpturii, găsim categoriile: frumos, hidos, simetric, sobru, hilar, echilibrat şi dezechilibrat, luminos şi sinistru, specifice etnoesteticii române, dar şi a unui univers novator, scormonitor, plin de îndrăzneala de a lucra „în sensul lemnului”, de bucuria de a comunica adevărul, operei lui Vida fiindu-i consubstanţială mai curând o mitosofie proprie. (…) Artist exemplar, Vida Gheza, prin valoarea şi originalitatea universului său a contribuit decisiv la definirea artei româneşti din acest secol.”[ix];
1.3.3. cel mai important sculptor băimărean: de-a lungul ultimelor patru decenii, poziţia lui Vida de lider absolut al artei sculpturii în ansamblul global – deopotrivă istoric şi contemporan, din 1896 la zi – al creaţiei produse în Centrul Artistic Baia Mare a fost circumscrisă şi diseminată public prin trei expoziţii majore realizate la Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare: expoziţia permanentă Tradiţie şi continuitate în Centrul Artistic Baia Mare (curator principal Traian Moldovan, asistent curator Tiberiu Alexa: 1984-2005 – cu completări şi modificări substanţiale aduse în 1998 de Mihai Muscă şi Tiberiu Alexa); expoziţia permanentă Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între tradiţii şi inovaţii (curator principal dr. Tiberiu Alexa, curatori asistenţi dr. Ioan A. Negrean şi dr. Dorel Topan: deschisă la 10 iunie 2010), respectiv expoziţia temporară aniversară Centenarul Centrului Artistic Baia Mare 1896-1996 (echipa curatorială: Traian Moldovan, Mihai Muscă, Tiberiu Alexa), manifestare însoţită şi de un masiv album–catalog[x].
Înapoi la pagina principală… Pagina următoare…
Dr. Tiberiu ALEXA
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»
[i] Vezi „Bibliografia. Întocmită în colaborare cu Gheorghe Vida”, în Raoul Şorban, Vida, Editura Meridiae, Bucureşti 1981, p. 83-88.
[ii] Cf. http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro, la 6 iunei 2013.
[iii] http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheza-Vida, la 23 ianuarie 2013.
[iv] http://www.answers.com/topic/gheza-vida-2, la 23 ianuarie 2013: „Vida made his début in 1937 at the Expozitia artistilor baimareni (exhibition of the artists of Baia Mare), with works carved in wood (…); these were further to inspire him in his researches into the mining communities of Maramures Province and their myths and rites. (…) these were made in a vigorous, almost primitive manner, with expressive chisel marks (…) His next works (…) were larger and more dynamic (…) and were unaffected by the dogmatism of Socialist Realism. (…) In 1970-73 Vida created a number of works, including Rain (…), the Peasants’ Monument (1972) at Mosei, Maramures province, and a series of totem-poles that conveyed his fascination with the cultures of the Pacific Islands and American Indians. ”
[v] Petre Comarnescu, „Doi artişti cetăţeni: Kazar şi Vida”, în Arta plastică, 1958, nr. 5, mai p. 12, 14.
[vi] Cf. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheza_Vida, la 18 ianuarie 2013.
[vii] Eugen Schileru, „Vida Gheza şi Vasile Kazar”, în Contemporanul, 1958, nr. 11, 21 mar. p. 6.
[viii] Raoul Şorban, op. cit., p. 82.
[ix] A[lexandra].R[us]., Minerii – Vida Gheza (Muzeu virtual – Galeria Naţională. Muzeul Naţional de Artă Cluj-Napoca), în http://www.pontes.ro/ro/divertisment/muzeu/index.php?id=64, la 13 mai 2013.
[x] Tiberiu Alexa (coordonator şi editor), Traian Moldovan, Mihai Muscă, Centrul Artistic Baia Mare. 1896–1996/ The Baia Mare Artistic Centre. 1896–1996, Baia Mare, Muzeul Judeţean Maramureş – Inspectoratul pentru Cultură Maramureş, Baia Mare, 1996, ISBN 937–0–00349–0, 449 p.+ CLXI p. il.+ 66 p. planşe color. [volum bilingv în limbile română şi engleză].
