Ferencs Ács – Case la Baia Mare
Ferencs Ács s-a născut la Cluj-Napoca în 1876. Reprezentant timpuriu al «Școlii de la Baia-Mare», Ferencs Ács a fost apreciat ca important promotor al impresionismului în Transilvania, dar evoluţia viziunii sale artistice avea să îi îndrepte creaţia înspre o manieră mai degrabă postimpresionistă: „În etapa de maturitate a carierei sale, Ferencs Ács a realizat și numeroase peisaje de plein air și peisaje compoziţionale modelate stilistic într-o schemă sincretică, cu amestec de elemente impresioniste și postimpresioniste.[1]
Și-a început educaţia artistică la Budapesta, cu pictorul Bertalan Székely, în cadrul Şcolii de desen după model, continuând să studieze apoi desenul și pictura la München, în capitala Bavariei, în atelierul lui Simon Hollósy (Simion Corbul). Se cunoaște faptul că Ferencs Ács și-a pregătit, în 1894, examenul de admitere la Academia Bavareză de Arte Plastice din München tot sub îndrumarea lui Simon Hollósy, precum și faptul că în vara anului 1897 a participat la cea de a doua ediţie a colonizărilor băimărene efectuate de studenţii și artiștii de la München asociaţi în jurul «Școlii Hollósy». În 1899 a obţinut o bursă de studii de trei ani din partea Primăriei orașului Cluj, aceasta asigurându-i suportul material pentru studiile independente de la München dar și pentru studiile de pictură în atelierul lui Franz Leinbach (1899-1901). În 1906 s-a reîntors definitiv în Clujul natal unde a desfășurat o prodigioasă activitate, numărându-se printre acei creatori care au deschis drumul artiştilor din zona transilvană spre o pictură de plein air care a îmbinat postimpresionismul cu cromatica de tip expresionist cultivată de reprezentanţii Şcolii de la Baia-Mare. Influenţat fiind de modelul Şcolii lui Simon Hollósy, în anii de dinaintea începerii Primului Război Mondial Ferenc Ács și-a deschis la Cluj propria sa școală particulară de pictură. Apoi, în 1911 a organizat, tot la Cluj, o amplă reuniune artistică menită să promoveze impresionismul în Transilvania. În perioada interbelică s-a remarcat prin participarea la numeroase manifestări artistice în principalele centre culturale transilvănene.
Case la Baia Mare este o lucrare de atmosferă, potrivită cu tehnica abordată de artist. Subiectul, unul tipic în epocă la Baia Mare, prezintă un șir de case de pe o stradă din oraș. Motivele picturale sunt organizate și dispuse pe o ușoară diagonală ascendentă, rămânând însă în limitele compoziţiei statice. Aceasta emană o stare de optimism și dispoziţie contemplativ – admirativă.
Ács Ferencs – Case la Baia Mare
Motivul caselor ocupă cea mai mare parte din suprafaţa tabloului, artistul invitându-ne la un popas în plimbarea sa pe strada băimăreană. Este prezentată partea stângă a străzii, partea dreaptă fiind sugerată de umbrele violacee din partea opusă – jos, care urcă ritmic spre stânga – sus. O cromatică pastelată, cu tonuri echilibrate redă un anume sentiment de liniște, masa arhitecturală fiind dominată de verticale contrapuse diagonalelor line. Faţadele și acoperișurile caselor tipic minerești ni se înfăţișează într-o ritmică perspectivică care definește distanţele fără alt artificiu plastic. Doar partea din faţă a clădirilor de după garduri joase, portiţele și cu faţadele la stradă le putem vedea, partea din spate sau curţile rămânând ascunse. Motivul antropomorf absentează, prezenţa omului fiind sugerată doar prin elementele sale habitale. Case mici, fără etaje, geamuri mici, acoperișurile tipice caselor minerești, ne descriu habitatul vieţii cotidiene a unei categorii sociale ce avea cea mai mare pondere și însemnătate în epocă pentru Baia Mare.
Ansamblul decupajului pictural este cuprins într-o atmosferă senină descrisă de cerul albastru deschis, de roșul stins al acoperișurilor, dar și de faţadele zugrăvite în culori luminoase, deschise. Umbrele contrastează mai degrabă prin culoare decât prin tonuri. O anumită rectangularitate determinată de masele arhitectonice este contracarată de iregularitatea formei copacilor.
Unitatea de stil derivă din maniera în care artistul tratează în mod unitar suprafaţa plastică. O ușoară vibraţie lipsită de excese ale pensulaţiei animă și însufleţește tabloul. Împăstările sunt reţinute, chiar și pe suprafeţele netede. Citită de jos în sus, partea inferioară, dominată de umbrele violacee așează compoziţia, începe să se dinamizeze prin alternanţa lumină – umbră, introducându-ne apoi în mai complicata alternanţă a tonurilor de culoare care redau casele, în cele din urmă cerul liniștind compoziţia în partea sa superioară. Desenul precis al caselor construiește volumetriile maselor corporale fără contraste puternice, alternanţa planurilor fiindu-ne la îndemână mai degrabă prin apelul instinctiv la memoria noastră vizuală, depozitară a repertoriului de forme și a relaţiilor spaţiale dintre aceste forme.
Artistul a decedat în orașul său natal în 1949, lăsând în urma sa o bogată operă impregnată clar de amprenta sa personală, evidentă mai ales începând cu finalizarea acumulărilor dobândite în urma experienţei băimărene, după consumarea primei sale perioade, cea realistă.
Case la Baia Mare este o lucrare recent achiziţionată de muzeul nostru dintr-o licitaţie publică organizată de Casa Artmark din București. Realizată fiind – cel mai probabil – în anii primului deceniu al secolului al XX-lea (cândva între 1908-1914 ?), ea atestă prezenţa lui Ferenc Ács la Baia Mare și ulterior episodului colonizării din 1897 dimpreună cu studenţii Școlii Hollósy și îmbogăţește, astfel, repertoriul de informaţii evenimenţiale privind implicarea artistului clujean în istoria Centrului Artistic Baia Mare.
dr. Dorel Topan
[1] Tiberiu Alexa, Artiștii «Școlii Holóssy» Ferenc Ács, Mica bibliotecă de artă băimăreană, p. 26
