Kondrak  Carol s-a născut la data de 6 aprilie 1930, în localitatea Sântana din județul Arad (Vlasiu, 2012), într-o familie de etnie mixtă, șvabă și maghiară. În perioada 1950-1956 a urmat cursurile clasei de pictură și apoi de sculptură din cadrul Institutului de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» din București, unde a avut ocazia de a-i avea ca profesori pe Alexandru Ciucurencu, Boris Caragea și Constantin Baraschi.

De ce a ales sculptura ca principală specializare?

În primul rând, artistul provine dintr-o familie de cioplitori în piatră, fapt care reiese și din autobiografia prezentată în imaginile de mai jos.

Autobiografia artistului Carol Kondrak

În al doilea rând, realizarea unei sculpturi, comparativ cu alte tipuri de artă plastică precum pictura, este un proces mai dificil, necesită un efort fizic ridicat și, prin urmare, constituie o provocare mai puternică. Așadar, pe lângă continuarea firească a deprinderilor moștenite de la înaintașii săi, dorința de a-și asuma obiective greu de atins este o altă posibilă explicație a parcursului profesional urmat de Kondrak. Totodată, acest lucru este și o dovadă a geniului său. Kondrak își cunoștea potențialul și a demonstrat tuturor nivelul avansat al competențelor sale în domeniul artelor plastice, prin varietatea lucrărilor create și prin profunzimea mesajului încorporat în acestea. Întrucât a fost considerat foarte talentat, imediat după finalizarea studiilor a fost angajat și a primit un atelier (Brády, 2003).

Kondrak sculptează în atelier după model

(Lucrarea de licență a artistului, 1956?)

Din nefericire, ca urmare a unor conflicte cu persoane din securitate, a fost inclus pe o „listă neagră”, ceea ce i-a adus numeroase repercusiuni din punct de vedere profesional. Deoarece autoritățile nu i-au dat nici o comandă, pentru a-și asigura traiul zilnic a fost nevoit să presteze muncă de cioplitor în piatră pentru acei sculptori care aveau mai multe comenzi decât reușeau să onoreze. Într-unul din interviurile sale, Kondrak  afirmă:

„Pentru că de la mine n-au comandat nimic, am făcut muncă de cioplitor în piatră. Cum se zice, eu am cioplit pentru acei sculptori care au primit comenzi, dar nu au reușit să le realizeze. În acest fel, am sculptat 68 de sculpturi pentru alții. Dacă toate acestea ar fi fost ale mele, ar fi fost o operă de-o viață” (Brády, 2003).

Astfel, în fotografia de mai jos îl putem vedea pe artist alături de lucrarea intitulată „Arcașul”. Aceasta a fost concepută de sculptorul Ion Jalea în anul 1961, însă la transpunerea sa în piatră e posibil să fi avut o contribuție importantă și Kondrak.

Kondrak alături de lucrarea „Arcașul”

(monument de for public conceput de Ion Jalea în anul 1961)

Deși a trăit într-o perioadă cu multe constrângeri, reguli și limite, artistul a încercat în permanență să-și păstreze libertatea de a face doar ceea ce-i place. Din păcate, nevoile vieții de zi cu zi nu i-au permis întotdeauna să-și mențină nealterate principiile existențiale. Din acest motiv, uneori a fost nevoit să facă anumite compromisuri, cum ar fi spre exemplu cel de a lucra pentru alții. Cu toate acestea, curajul său de a nu se conforma cerințelor impuse de sistem este demn de apreciat.

După ce timp de peste un deceniu a sculptat în piatră și în marmură lucrări figurative la comandă (Banner, 1990: 110), în 1966 Kondrak  s-a mutat brusc din capitală la Baia Mare, cu dorința de a se dedica în întregime propriei creații. Acest lucru a determinat o schimbare semnificativă în rezultatele muncii sale, care s-au concretizat de această dată preponderent în sculpturi nonfigurative, abstracte, de dimensiuni medii și mici, dar au inclus totodată lucrări de grafică și pictură. În această etapă a vieții, Kondrak  a înregistrat un salt major din punct de vedere al evoluției sale profesionale. După cum el însuși a afirmat, în anii ’60 și-a dezvoltat propriul stil artistic, diferit de toate cele care au existat până în acel moment în țara noastră (Brády, 2003). Din acest motiv, „și-a adus o contribuție importantă la nașterea și afirmarea, în plan național, a «primei generații de aur» a sculptorilor băimăreni” (Alexa, 2002: 20).

În munca prestată, Kondrak  obișnuia să pună un accent ridicat mai degrabă pe calitate decât pe cantitate. Prin urmare, „anual crea doar una sau două sculpturi, dar pe acelea le făcea desăvârșite. Niciodată nu le făcea de mântuială”, după cum afirmă discipolul său, Kása David.

Întrucât satisfacția ridicată în muncă vine tocmai din îndeplinirea cu succes a sarcinilor dificile, care nu pot fi duse la bun sfârșit de către oricine, ci doar de către un grup foarte restrâns de persoane, prin ceea ce a realizat, Kondrak  a reușit să-și valorifice la maxim potențialul creativ și să atingă nivelul cel mai de sus pe scara ierarhiei nevoilor, și anume cel al autoîmplinirii.

Acest lucru explică și motivul pentru care artistul nu s-a zbătut niciodată să iasă în evidență și nu a fost interesat de părerea pe care ceilalți o aveau despre el (Kása, 2002). Sursa satisfacției sale provenea din altă parte, și anume din însuflețirea materiei, prin transpunerea în aceasta a gândurilor și ideilor pe care le avea. El a fost conștient de valoarea sa personală și nu a simțit o nevoie acută de validare din partea celorlalți, așa cum de regulă se întâmplă în cazul persoanelor cu performanțe și realizări modeste.

Kondrak  a fost un om complex, dar care a preferat să ducă o viață simplă. Bine-educat, cult, cu vaste cunoștințe din domenii diverse, precum artă, muzică, istorie, el a ales să-și dedice tot timpul pentru crearea unor opere de artă, nefiind interesat de câștigurile materiale. Așadar, deși contextul în care a trăit nu i-a fost tocmai favorabil, creația lui Kondrak  reprezintă o dovadă vie a măreției sale artistice care va dăinui pentru totdeauna, deoarece „marmura și granitul sunt eterne” (Brády, 2003).

Referințe bibliografice:

1. Alexa, T. (2002). Anuala artelor 2002, editura Filiala Baia Mare a U.A.P.R., Baia Mare.
2. Banner, Z. (1990). Erdélyi magyar müvészét a XX. században, editura Kiadó, Budapesta.
3. Brády, Z. (2003). Kondrak Károly szobrászművész. Kapu, 16(6-7), 78-79, https://adt.arcanum.com/hu/view/Kapu_2003_06_07/.
4. Kása, D. (2002). Mesterem emlékére. Bányavidéki Új Szó, 14(792), p. 3.
5. Kása, D. Emlékezés egy kiváló nagybányai szobrászművészre,http://www.kurucz.villmernok.hu/ilona_kumlik_ir_munkassaga.htm.
6. Vlasiu, I. (coord.) (2012). Dicţionarul sculptorilor din România, secolele XIX–XX, volumul II, editura Academiei Române, București, 2012, p. 80.

Izabela Luiza Pop
Conservator