VECINII MEI, EVREII

Expoziția care gravitează în jurul titlului generic, Vecinii mei, evreii, reunește un număr de 14 lucrări de pictură și grafică aflate în patrimoniul muzeului nostru, respectiv 25 de fotografii care provin din colecția Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, Statele Unite.

Încă din secolul al XVIII-lea, stabilirea evreilor în anumite localități din Transilvania a fost prohibită, motiv pentru care până în anul 1850, le-a fost interzisă stabilirea în orașele miniere și regale, precum Baia Mare. După această dată, numărul evreilor a crescut treptat, ajungând de la 222 în 1869, la 3.623 în 1941.

În data de 3 mai 1944, a început operațiunea de reținere a evreilor din orașul Baia Mare și localitățile învecinate. Toți evreii din oraș au fost ridicați și internați în cele două ghetouri din Baia Mare: Valea Borcutului (doar băimăreni) și la marginea orașului, pe fostele terenuri ale Fabricii Bernat (evreii din localitățile învecinate). La 31 mai și 5 iunie 1944, evreii din cele două ghetouri au fost deportați la Auschwitz, dintre care majoritatea nu s-au mai întors niciodată în Baia Mare.

Cele 25 de fotografii portret au fost realizate de către un fotograf băimărean necunoscut. Acestea au fost donate Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, în anii ꞌ70. Fotografiile portretizează evrei băimăreni întreprinzători, ce erau proprietari ai unor fabrici din domeniul industriei chimice, sticlei, coloranților și săpunului, artizani, funcționari, avocați, doctori și ingineri. Dintre aceștia, doar un număr restrâns de evrei au supraviețuit Holocaustului. Interesant și unic este cazul dnei Lenke Grosz care a profesat ca medic în Baia Mare, fiind și singura supraviețuitoare care și-a continuat viața și profesia în oraș după revenirea de la Auschwitz; ceilalți au emigrat în Israel.

Lucrările sunt semnate de personalități artistice marcante ale Școlii băimărene de pictură interbelice: Ziffer Sándor, Jándi David, Mund Hugo, Klein Jozsef, Tia Peltz, Zin Lazăr și Kázár Vasile.

Una dintre personalitățile artistice de anvergură ale fenomenului artistic băimărean a fost pictorul Ziffer Sándor (1880-1962) care s-a format în mediul academic de la Budapesta (Școala de desen industrial, Școala de arte și meserii) și Munchen (Școala particulară de pictură condusă de Hollósy Simon). Între 1906-1962, este stabil la Baia Mare unde lucrează ca artist independent și profesor în cadrul Școlii libere de pictură (1926-1927). Printre participările artistului în cadrul expozițiilor naționale (Baia Mare, Cluj, București) și internaționale (Budapesta, Munchen, San Francisco) remarcăm prezența acestuia pe simezele Salonului Independenților de la Paris (1906-1907; 1910-1911).

Pictor și grafician, Jándi Dávid (1893-1944) s-a format la Baia Mare sub corectura lui Thorma János, Ferenczy Károly, respectiv Réti István, iar pentru o perioadă scurtă de timp a urmat cursurile Secției de Grafică din cadrul Școlii Superioare de Artă Plastică din Budapesta.

Spre deosebire de practica vremii, în care majoritatea artiștilor progresiști frecventau Parisul pentru a se racorda la curentele moderniste, Jándi, între anii 1920-1930, întreprinde numeroase studii de călătorie în Italia (Roma, Veneția, Florența, Taormina), ceea ce a lăsat o amprentă stilistică decisivă asupra operei sale.

După studiile academice intreprinse la Budapesta, din cadrul Școlii Superioare de Arte Frumoase unde l-a avut profesor pe Ferency Károly, Mund Hugo (1892-1961) își desăvârșește studiile în cadrul coloniei de la Baia Mare, însă doar în perioada lunilor de vară (1911-1916). În această perioadă elaborează un album de litografie publicat la Cluj (1924) și este activ la Baia Mare până în 1930, după care emigrează în Argentina.

Klein József (1896-1945) se formează în mediul academic de la Budapesta sub îndrumarea lui Ferenczy Károly, respectiv Réti István. Ulterior, intreprinde o călătorie de studii la Paris după care, în anii ꞌ30, se stabilește pentru o perioadă de 4 ani la București. Se remarcă prin participările numeroase în cadrul expozițiilor colective de la Baia Mare, Satu Mare, Timișoara, Cluj și Oradea. Klein se numără printre victimele Holocaustului, în urma căruia moare în 1945 într-un lagăr de concentrare încă neidentificat.

Tia Peltz (1923-199) a fost o graficiană, pictoriță și scriitoare care a studiat artele plastice la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Opera sa artistică include lucrări de pictură, grafică, desen și ilustrație de carte. Artist prolific, Tia Peltz a avut numeroase participări la expoziții personale și colective, atât în România, cât și în străinătate. De asemenea, a portretizat numeroase personaltăți marcante ale culturii românești, precum Isac Peltz, Nicolae Tonitza, M.H. Maxy, Gala Galaction, Ionel Teodoreanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu și Leny Caler.

Foarte puțin cunoscut astăzi, Lazăr Zin (1899-1991) a fost activ la Baia Mare în perioada interbelică unde călătorește anual, atras de efervescența mediului artistic format în jurul Școlii libere de pictură.

Din dorinţa de-a se perfecţiona, călătorește foarte mult în străinătate: Siria, Grecia, Balcic, Polonia și Palestina. Până în toamna anului 1940, când a fost exclus din Sindicatul Artelor Frumoase datorită originii sale etnice, Zin a expus ocazional pe simezele Salonului Oficial din București. Interesant este faptul că în 1942 este trimis de guvernul Antonescu la muncă forțată pe șantierul cimitirului evreiesc din strada Sevastopol, București. Însărcinat cu dezafectarea cimitirului și deshumarea cadavrelor, Zin a realizat 53 de desene, în care a copiat pietrele funerare distruse.

În urma acestei experiențe dramatice, artistul mărturisea într-o scrisoare din 1954: „M-am străduit să scot în relief frumusețea naivă, uneori stângace și primitivă, dar inspirată, a lucrărilor unor meșteșugari, creatori ai unei arte populare necunoscută, care au viețuit în ultimele două secole. E vădit că acești umili pietrari evrei, artizani cu dragoste și conștiință în meseria lor, s-au găsit, precum arată multe pietre funerare ale acestui cimitir, sub influența epocii de renaștere a cioplitorilor în piatră sub domnia lui Constantin Brâncoveanu”. 

După o scurtă formare artistică la Sighetu Marmației și Budapesta, Kázár Vasile (1913-1998) își continuă studiile la Baia Mare sub îndrumarea lui Ziffer Sándor. Ulterior, lucrează la Paris în cadrul Academiei Grande Chaumiere, după care este activ la Baia Mare în anii 30, 50 și 60. Kazar se distinge și printr-o activitate didactică pe care o exercită în calitate de conferențiar în cadrul Institutului de Arte Plastice ˶Nicolae Grigorescuʺ din București. De asemenea, a fost prezent pe simezele expozițiilor colective din Baia Mare, Cluj, Budapesta, București, Dortmund, Paris, Bienala de la Veneția, Sao Paolo și New York. Spre sfârșitul carierei (1975), devine laureat al Premiului Ion Andreescu al Academiei Române.

Lucrările de pictură expuse au fost astfel selectate încât să se constituie într-un discurs expozițional coerent și omogen din punct de vedere iconografic și stilistic.

Latura caracteristică a lucrărilor este faptul că din perspectivă stilistică se încadrează în tendințele inovatoare ale modernismului artistic european, respectiv cel al expresionismului. Prezentarea portretelor, autoportretelor și a compozițiilor cu personaje în cadru natural se realizează independent de dorința mimetică. Astfel, lucrările reprezentative pentru calitatea lor artistică, transmit reflexii subiective asupra figurii umane și naturii, ele fiind distorsionate de emoțiile, sentimentele și trăirile proprii, și totodată exprimă stări și trăiri sufletești, realitatea fizică fiind exclusă pe deplin.

Interesant este și faptul că portretele, respectiv autoportretele, arată că interdicția biblică „să nu îți faci chip cioplitʺ se referă de fapt la interzicerea idolatriei, și nu a cultivării imaginii în sine.

BIBLIOGRAFIE:

• Artiști evrei din România modernă, Destine marcate de antisemitism și Holocaust, București, 2012;
• Centrul artistic Baia Mare, 1896-1996), Tiberiu Alexa, Traian Moldovan, Mihai Muscă, Baia Mare, 1996-1997;
• Evreii din Baia Mare în perioada Holocaustului, https://roholocaust.com/eveniment/48~evreii-din-Baia-Mare-in-perioada-Holocaustului;
• Magyar festök és grafikusok életrajzi lexikona, dr. Szabó Ákos András, Nyiregyháza, 2001;

Dr. Botiș Enikö