Constantin Dipșe – pictor al eposului maramureșean
Născut la Șurdești, Maramureș, în 4 octombrie 1917, Constantin Dipșe și-a început studiile artistice la Școala Liberă de Arte Frumoase cu profesorul Gheorghe Manu. A continuat să studieze la București sub îndrumarea lui Nicolae Dărăscu și Camil Ressu. A absolvit Școala de Arte Frumoase în 1945, iar în 1948 a devenit doctor în Arte Frumoase sub îndrumarea maestrului Camil Ressu. În Baia Mare a activat între anii 1938-1940, precum și în 1972,1974 și 1986.
Debutează la Salonul Oficial din București în 1945, urmând să mențină o activitate expozițională bogată și susținută de-a lungul întregii sale cariere, în cadrul numeroaselor expoziții de grup și personale organizate în țară și peste hotare. Artistul a avut contribuții importante și în arta monumentală: frescă laică și religioasă, mozaic și restaurări.
Criticul de artă Constantin Prut, în volumul de consemnări îngrijit de Maria și Ionuț Dipșe „Pictorul Constantin Dipșe la 93 de ani”, declara arta acestuia ca fiind de „o splendidă unicitate”. De la prima sa expoziție personală, deschisă în 1957 la București, artistul își declară apartenența la spațiul natural și cultural al Maramureșului. Cu acest prilej poetul Ion Brad aprecia faptul că „Maramureșul i-a dat pictorului simțul culorilor și robustețea desenului”, apreciere valabilă pentru întreaga creație artistică a acestuia. Lucrarea „Căruțaș la Șurdești”, lucrare datată științific în prima perioadă a activității artistului, aflată în patrimoniul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» din 2017, se înscrie în aceleași linii directoare, evocând universul copilăriei artistului.Această lucrare realizată în ulei pe carton, descrie un moment din viața satului într-o zi de vară. Cele trei personaje ale compoziției deschise sunt compuse pe o formă piramidală cu baza în sus, ce subliniază perspectiva ascendentă, contribuind la monumentalitatea reprezentării. Căruțașul din primul plan, reprezentat printr-un racursi forțat, se află într-o mișcare ce tinde să iasă din spațiul pictural înspre privitor și creează sentimentul apropierii, susținută și de cromatica senină și deschisă a acestuia, lumina venind dinspre privitor (componentă reprezentativă creației artiștilor activi la Baia Mare). Cei doi cai din planul secund, purtătorii energiei locului, susțin cromatic și încadrează personajul principal. Seninătatea și calmul aparent al căruțașului contrastează cu forța și energia cailor ce trag căruța plină. Mâna dreaptă a țăranului este așezată într-o relaxare aparentă pe oiștea căruței, iar cea stângă pare să dirijeze întreaga acțiune. Această dualitate este reprezentată și cromatic prin veșmintele țărănești redate fidel realității straielor populare, specifice zonei Maramureșului și culorile puternice de negru și roșu cald, folosite pentru redarea elementelor zoomorfe. Pălăria de paie de pe capul țăranului, plasată în centrul compozițional al tabloului, este redată asemeni unei aureole ce reflectă spiritualitatea definitorie omului, îl înnobileză și punctează rolul credinței în viața de zi cu zi a țăranilor maramureșeni. Galbenul cald al pălăriei este echilibrat compozițional pe laterala drumului și se regăsește estompat în culoarea fânului din planul superior al spațiului pictural.
În economia tabloului cadrul natural apare minimal, fiind interpretat în manieră fovistă prin alăturarea îndrăzneață de violet, galben și verde așezate în tușe late, printr-o pensulație plată ce contribuie la efectul armonios al întregului tablou. Natura este redată aici pentru a susține momentul ales de autor, amintind de compozițiile maestrului Camil Ressu (cum ar fi lucrarea „Țărancă cu greblă” aflată în patrimoniul muzeului nostru).
Constantin Dipșe ne invită astfel să comunicăm direct cu actul creației și cu povestea acesteia, dizolvând granițele dintre creator și privitorul receptor al mesajului artistic, o particularitate a întregii creații artistice a marelui artist maramureșean. Ca recunoaștere a valorii artistului, școala din Șurdești, Maramureș, a preluat cu mândrie numele artistului, iar soția acestuia a întreprins între anii 2016-2020 un proiect de reabilitare a casei părintești.
Bibliografie:
Constantin Prut „Constantin Dipșe„ Darul soarelui” Editura Sport-Turism, București 1983;
„Pictorul Constantin Dipșe la 93 de ani” ediție îngrijită de Maria Dipșe și Ionuț Dipșe, Editura Mayon, București 2010;
Tiberiu Alexa, Traian Moldova, Mihai Muscă „Centrul artistic Baia Mare 1896-1996”, Baia Mare 1996-1997.
Webografie:
https://dipse.ro/constantin/biografie/Biografie
Raluca Pop, muzeograf
Florentina Popescu, documentarist
