Omagiu sculptorului Traian Moldovan – 85
Motto: Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul – tăinuit în materie, măsura propriei ei ființe. Căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna și urmăresc gândurile materialului. (Constantin Brâncuși)
Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» prin programul Omagiu, ca parte integrantă a misiunii sale culturale și a strategiei de promovare a patrimoniului său, intenționează să marcheze momentele de cotitură ale personalităților artistice locale și, nu numai, care au contribuit la renumele artei românești, în special al artei băimărene. Într-o astfel de justificare se înscrie demersul instituției noastre muzeale de a-l omagia astăzi, 23 august 2023, pe sculptorul TRAIAN MOLDOVAN.
Contur biografic
Născut în satul Chidea din județul Cluj, în […] climatul unui sat mic din podișul transilvan, unde poveștile, legendele, credințele, cântecele și poeziile populare se transmit firesc (Traian Moldovan, Confesiune, 2013), sculptorul Traian Moldovan a absolvit clasele primare în satul natal, respectiv în cel al mamei, la Jula. De asemenea, cursurile liceale le-a frecventat în cadrul Școlii medii tehnice și teoretice din Cluj Napoca (1954-1956).
Formarea academică a dobândit-o frecventând cursurile Institutului de Arte Plastice «Ion Andreescu» din Cluj Napoca, secția Sculptură, unde i-a avut ca mentori principali pe Romul Ladea și Virgil Fulicea (1959-1962). După o scurtă perioadă didactică petrecută ca profesor de desen la Liceul și Școala Generală din Jibou, Traian Moldovan se stabilește la Baia Mare în calitate de proiectant la Direcția de Sistematizare, Arhitectură și Proiectarea Construcțiilor. Între anii 1971-1975 îl găsim la Direcția Comercială a Județului Maramureș în funcția de responsabil cu modernizarea vizuală a rețelei comerciale.
În perioada 1975-1990 este încadrat muzeograf principal la Muzeul Județean din Baia Mare, în funcția de șef al Secției de Artă, unde va organiza, după criterii științifice, depozitele și va coordona modernizarea secției. În această calitate, în 1984, va dezvolta Secția de artă băimăreană în sediul actual al muzeului (str.1 Mai, nr.8), elaborând tematica și construind expoziția de bază după criteriile specifice unui muzeu de artă de sine stătător.
În anul 1990 se transferă la Inspectoratul Pentru Cultură al Județului Maramureș, în calitate de consilier arte vizuale și este ales membru în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională al județului Maramureș, șeful Comisiei Cultură, Învățământ, Sănătate.
Desigur că pe lângă activitatea profesională, Traian Moldovan duce o susținută activitate de creație. Astfel, din anul 1968 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, a cărei filială din Baia Mare o conduce între anii 2005-2007, iar din anul 1995 este ales membru al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici cu sediul la Paris.
În calitate de artist plastic, Traian Moldovan a expus constant, participând la peste 200 de manifestări expoziționale în țară și în străinătate (Olanda, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Ucraina, Danemarca, Rusia, India etc.).
Fragment de exegeză asupra operei artistice
Abordând arta spațială ca mediu prin excelență prielnic tratării temelor majore de reflecție asupra tensiunilor existențiale, opera sculptorului Traian Moldovan ni se dezvăluie ca o permanentă căutare a formelor desăvârșite situate dincolo de limesul determinărilor temporale.
Exploatând continuu posibilitățile expresiei artistice prin adaptări de limbaj și abstractizări ale celor mai sibilice dimensiuni ale concretului, sculptorul sintetizează prin intermediul unui sistem propriu de convenții pur laconice tridimensionalități care esențializează adevăruri universale.
Adeptul rigorilor aproape matematice în a construi structuri compoziționale complexe, acest capitol distinct al operei semnate Traian Moldovan aproape că neagă realitatea recognoscibilă. Soluțiile estetice precum Dialog, Cumpăna cerului, Cumpăna apelor, Cumpăna timpului, Mirabila sămânță, Germinație, Sisif, Quo vadis, ciclul Panta rhei etc. nu doar transpun în materie experiențe de o profundă spiritualitate, ci se autogenerează din sfera studiului expresivității volumelor geometrizate, configurând astfel, o nouă identitate a interiorității artistului.
Într-una din confesiunile sale, sculptorul mărturisea: Nu simt nevoia unor împrumuturi fortuite din varii spații culturale sau să mă purtat de vremelnice mode, ce azi caută să se impună. Dacă asta e bine sau rău, doar timpul are menirea de-a stabili. (Traian Moldovan, Confesiune, 2013)
Cu toate acestea, istoricul și criticul de artă va fi mereu tentat să extindă aria investigației cognitive asupra operei artistului și să încerce racordări la recuzita diverselor areale culturale și ale civilizației. În consecință, în multe dintre compozițiile artistului identificăm reactualizări ale miturilor și legendelor străvechi, dându-le forme plastice noi și aducându-le astfel, aproape de contemporaneitatea căreia încearcă să îi releve dimensiunea cosmică a vieții.
Din această perspectivă considerăm că, Traian Moldovan este un artist al memoriei care prin opera sa face recurs la temeiurile eminamente spirituale ale civilizației umane, materializând în varii forme spațiale, par exemple, una dintre cele mai profunde și emblematice reflecții heraclitiene, Panta rhei (I-III).
Seria lucrărilor Panta rhei (I-III), după cum o sugerează și titlul generic, pune în discuție pe urmele filosofiei lui Edmund Burke ideea persistenței trecutului în prezentul nostru precum și cea a mișcării continue ce întreține dinamismul universului, puterea sa vitală și a forței sale creatoare. Astfel, devine centrală impresia unei permanente curgeri a timpului și a vieții, a mișcării ce presupune schimbare și posibilitatea ipostazelor alternative, impresie transfigurată în motiv omniprezent și în lucrări precum: Fluid (I-II), Totul curge, Eterna curgere, Curgere, Cumpăna timpului, Cumpăna apelor.
Derivate din realitatea modelelor arhitecturale și arhetipale, compozițiile surprind prin structuri echilibrate și compacte, prin supunerea lor unui limbaj plastic care celebrează materialitatea brută și, îndeosebi, prin constanta preocupare a sculptorului de a exacerba vizual efectele spațiale ale volumelor și suprafețelor tratate diferențiat.
Din punct de vedere al tehnicilor și materialelor utilizate, lucrările fac trimitere deopotrivă, atât la preistoria civilizației sculpturii (piatră, lemn, marmură, cioplire, șlefuire, străpungere, culoare), cât și la o viziune stilistică sintetică și autentică privind abordarea personală a mijloacelor de expresie plastică.
Transgresarea diferitelor genuri artistice prin abordarea culorii sau fluidizarea volumelor spre exemplu, denotă o deschidere fără echivoc a sculptorului spre formulele deja consacrate ale postmodernității.
De asemenea, fascinația sculptorului pentru materialele ingenue și tehnicile organice de cioplire îl mențin constant în sfera manualității, a praxisului mundan.
Pe de altă parte, aceste compoziții ni se dezvăluie ca spații matriceale, edificii sacre ale spiritului, care se mențin în sfera de expresivitate a metaforei și a simbolului. Acest filon marcat de profundă spiritualitate este realuat și dezvoltat pe mai departe în opera lui Traian Moldovan prin intermediul unei alte serii de lucrări ce transfigurează ingenios și pe aceeași linie a reconsiderărilor postmoderne a expresivității tipologice, mitul lui Sisif (Sisif, Quo vadis).
Reprezentative pentru maniera în care ele trasează evoluția stilistică de la figurativ către abstractizare trecând prin faza intermediară a esențializării formei și pentru atitudinea de emancipare de sub tutela convențiilor limitative, lucrările pledează pentru eliberarea spiritului și contopirea acestuia în creuzetul superior al spiritualității universale. Motivul eternului sacrificiu, derivat din memoria culturii ancestrale, ni se relevă printr-o rafinată adaptare la contemporaneitate. Stăpân al Efryei, azi eroul absurd al universului implacabil și caracterizat prin ura sa față de moarte și pasiunea sa pentru viață (Albert Camus), Sisif întruchipează în lucrările lui Traian Moldovan simbolul conștientizării lucide a destinului, a propriei noastre neputințe, tragedii și speranțe pe care, aparent, le transfigurăm în victorii.
Prin conținutul și soluțiile formale ale acestor lucrări, sculptorul a reușit să imprime artei sale nu doar puritate lirică și filosofică, ci și o anumită seducție spre narativism, mutând astfel accentul pe funcția epică a motivului prelucrat.
Dintr-un alt impuls similar, de fascinație față de valorile spiritualității universale, Traian Moldovan abordează imaginea seminței zămislitoare de roduri, surprinzând în formă tridimensională întregul său parcurs eflorescent precum în lucrările reprezentative: Mirabila sămânță, Germinație, Germen, Germen I-II.
Mirabila sămânță care pe parcursul secolelor a dobândit o impresionantă frecvență literară (Goethe, Blaga etc.) și filosofică (Kant) ajunge să formuleze în creația artistică a sculptorului motivul care relevă în germen însăși esența triumfătoare a vieții. Aceste lucrări se disting prin îngemănarea firească a celor două nivele interpretative pe care motivul le implică: cel al viziunii universului organic impregnat de o mare forță lirică, respectiv cel al derivării întregului parcurs pe plan metaforic.
Dublată de sensuri metaforice, respectiv de o transpunere elocventă în formă materială, devenirea cuprinsă embrionar în semințe orientează cugetul privitorului spre viitor și speranță, astfel revenind încă o dată la triunghiul absurdului prin elementele: Sisif, bolovanul și Zeus.
Însă, dincolo de apologia și exegeza criticului de artă rămâne valabilă în primul rând, destăinuirea sculptorului Traian Moldovan conform căreia: am fost și sunt preocupat mereu de fondul artei, de relevanța și mesajul ei. Lucrările trebuie să-și dezvăluie ideea primul contact printr-o formă clară, sugestivă și expresivă. Nu știu dacă reușesc, dar știu sigur că pentru asta este nevoie de muncă, de multă muncă și de bucuria de-a vedea ideea întrupată în material cu mâinile tale în scopul de-ai face părtași și pe ceilalți. A te depăși, continua depășire în căutarea de-a exprima bucuria, lumina și autenticitatea prin creație este un act justificativ a unei experiențe, a unei vieți dedicate unui crez. Cel puțin eu asta mi-am dorit. (Traian Moldovan, Confesiune, 2013)
Posedând o viziune artistică cu o timbrație plastică răspicat conturată, creația lui Traian Moldovan reprezintă una dintre cele mai convingătoare alternative privind reconsiderarea conceptelor tradiționale ale artei spațiale, o emblemă identitară a generației sale. Dincolo de faptul că lucrările sale sunt percepute ca veritabile prezențe puternic încărcate spiritual, ele se constituie în astfel de paradigme prin care omul se poate raporta la universalitatea valorilor spirituale.
Consacrat ca fiind unul dintre artiștii cei mai importanți ai spațiului cultural românesc, opera sculptorului Traian Moldovan configurează dimensiunea unui univers artistic bine articulat și situat în ordinea superioară a unei geometrii transcendente.
Bibliografie:
- Traian Moldovan, Confesiune, în: Traian Moldovan – 75. Documentar aniversar, Biblioteca Județeană „Petre Dulfuʺ Baia Mare, 2013;
- Tiberiu Alexa, Traian Moldovan, Mihai Muscă, Centrul artistic Baia Mare, 1896-1996, Muzeul Județean Maramureș, Baia Mare, Decembrie 1996 – August 1997, editura PROEMA, 1996.
Dr. Botiș N.Enikő
Istoric și critic de artă
