Corpul ca obiect de contemplație artistică. Égly Sári, Portret de femeie
Motto: “Iubim femeile pentru că pentru ele se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii. Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru că din ele am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.”
(Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile)
Cherchez la femme… Parafrazând într-o notă pozitivă celebra expresie consacrată după publicarea în 1864 a romanului Mohicanii Parisului al scriitorului francez Alexandre Dumas-tatăl, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» dedică luna martie celebrării frumuseții feminine în artă.
În acest an, instituția noastră muzeală a optat pentru o dublă manifestare: expoziția retrospectivă de anvergură a artistului plastic Rodica Tărțan, respectiv lectura vizuală a uneia dintre cele mai senzuale reprezentări feminine aflate în patrimoniul muzeului, Égly Sári, Portret de femeie.
Discursul plastic al artistei Rodica Tărțan gravitează în jurul titlului generic, Introspectiv și înnobilează simezele sălilor destinate expozițiilor temporare ale muzeului cu un număr impresionant de lucrări realizate în tehnici diverse: tapiserie, pictură și crochiu. Ca o coincidență notabilă, ambele artiste s-au născut în urbea noastră, denumită atât de ingenios în izvoarele scrise ale Evului Mediu, Rivulus Dominarum, aidoma unui elogiu adus eternului feminin.
Fotografia redată mai sus o surprinde pe viitoarea pictoriță Égly Sári (Baia Mare, 1902-1971, Sao Paulo) la vârsta adolescenței, pictând peisajul primăvăratec în toată splendoarea sa. Monografia lui Réti István precizează faptul că, în perioada cuprinsă între 1915-1925 tânăra pictoriță figura printre elevii Școlii Libere de Pictură și beneficia de corectura acestuia în paralel cu cea a lui Thorma János [1].
Exponentă de excepție a coloniei artistice de la Baia Mare, Égly Sári a fost eleva preferată a lui Thorma, care încă de la începutul colaborării lor pedagogice a recunoscut în tânăra studentă una dintre talentele promițătoare a celei de-a treia generații de artiști înzestrați cu potențial maxim creator.
Între 1925 – 1927 petrece o perioadă de studii la Paris unde arta ei se contaminează cu aspectele stilistice ale modernismului european. Tot în perioada pariziană s-a căsătorit cu colegul ei, Göllner Elemér (1898 – 1972), care venise la Baia Mare în 1922. Împreună cu soțul ei, din motive pecuniare date de contextul crizei economice, în anul 1929 au emigrat în Brazilia [2]. În același an, cuplul de artiști Mund Hugo și Dömötör Gizella părăseau definitiv Baia Mare emigrând tot în Brazilia.
Întoarsă de la Paris, Égly Sári expune numeroase peisaje ce reprezintă malul Senei, ceea ce denotă o diversificare substanțială a recuzitei sale iconografice de până atunci. După perioada pariziană pictează în special compoziții figurative, caracterizate prin decorativitate și contraste puternice de culoare și abordează subiecte diverse precum: peisaje urbane cu Baia Mare și Paris, portrete, nuduri, naturi statice, scene de gen, casele minerești de pe Valea Roșie cu arhitectura lor specifică, aleile parcului și dinamica centrului vechi al Băii Mari.
În 1940 organizează o expoziție retrospectivă la Sao Paulo vernisată de consulul maghiar în Brazilia. Expoziția de mare anvergură a cuprins 50 de lucrări realizate în tehnica uleiului pe pânză și 25 acuarele. După cum reiese din catalogul trimis și în țară, compozițiile surprindeau peisaje băimărene, pariziene și braziliene.
Pe de altă parte, tot parcursul ei băimărean se caracterizează printr-o intensă activitate expozițională. Primele sale compoziții se integrează stilistic în tradiția artei băimărene, apoi peisajele sale trădează influența impresionismului. În anul 1923 are loc prima ei confruntare personală cu exigențele publicului băimărean, expoziție personală în cadrul căreia prezintă o gamă largă de genuri artistice: peisaje, naturi statice și nuduri. Începând cu această dată participă constant la expozițiile colective din Baia Mare, Oradea, Timișoara și Aiud.
Subiectul central al lucrării Portret de femeie, realizată în tehnica uleiului pe pânză, îl reprezintă corpul feminin tratat ca obiect de contemplație artistică. Modelul, de o frumusețe venusiană al cărei identitate rămâne încă necunoscută, este surprins din profil și cu privirea orientată spre exteriorul stâng al spațiului pictural.
Din punct de vedere compozițional, interesantă este secvențialitatea, adică modalitatea prin care un fragment al brațului stâng este plasat în afara cadrului, în aria spațiului destinat investigației privitorului.
Recent, la Casa de licitație Arcadia S.A.R.L. din Amiens (Franța) apăruseră 7 lucrări semnate Égly Sári, dintre care cea prezentată mai sus, Model, seamănă izbitor cu profilul fizionomic feminin al compoziției care face obiectul analitic al studiului nostru. Portretul întreg al modelului este proiectat pe același fundal neutru tratat tehnic și cromatic într-o manieră identică, la fel și trăsăturile fizionomiei faciale precum și al bustului. Ceea ce frapează din punct de vedere stilistic, este soluția estetică a vestimentației ce conferă compoziției un plus de picturalitate, grație și senzualitate în redarea personajului.
O istorie pur obiectivă și cvasiexhaustivă asupra nudului feminin în evoluția istoriei artei băimărene rămâne în continuare la nivelul intenției cercetării științifice viitoare. Cu valențele specifice mentalităților din diferitele epoci care au dezvoltat mai mult sau mai puțin acest subiect – pentru mulți tabu și astăzi – nudul feminin a fascinat întotdeauna omenirea și a fost o temă principală de-a lungul istoriei artei laice sau religioase.
[1] Réti István, A nagybányai művésztelep, Kulturtrade kiadó, Budapest, 1944, p.135-136;
[2] Dr. Szabó Ákos András, Magyar Festők és grafikusok életrajzi lexikona, NBA Kiadó, Nyiregyháza, vol I-IV, 2002, Égly Sári, vol. II, pg. 266-267;
Dr. Botiș N.Enikő
Istoric și critic de artă
Muzeograf
Bibliografie
Murádin Jenő: Festőnők az erdélyi művészetben. (1902–1970), Erdélyi Művészet, 2002/4.
Dr. Szabó Ákos András, Magyar Festők és grafikusok életrajzi lexikona, NBA Kiadó, Nyiregyháza, vol I-IV, 2002, Égly Sári, vol. II, pg. 266-267;
Murádin Jenő: Nagybánya – a festőtelep művészei, Miskolc, 1994;
Réti István, A nagybányai művésztelep, Kulturtrade kiadó, Budapest, 1944, p.135-136;
Jurecskó László – Kishonthy Zsolt: Nagybányai festészet a neósok fellépésétől 1944-ig, MissionArt Galéria, Miskolc, 1992.
