„De-a lungul unei creaţii care a evoluat de la factura realistă a exprimării unor teme de inspiraţie socială şi istorică, spre încifrarea treptată a sensurilor, sculptura lui Traian Moldovan se distinge prin capacitatea de sintetizare şi exprimare a unui univers mintal bogat, prin puterea de a imagina şi transfigura valori umane perene într-o manieră străină de gesturi retorice sau gratuite. Artistul a rămas fidel materialelor clasice – lemn şi rocă – fără a fi, însă, un tradiţionalist. Dimpotrivă, formele de exprimare definesc particularităţi ale unui limbaj de modernitate cenzurată şi bine susţinut prin acurateţea tehnică a execuţiei. În mod curent,