Boromisza Tibor – Peisaj
Descendent al unei familii de aristocrați și moșieri înstăriți, pictorul Boromisza Tibor (1880-1960) marchează prin activitatea sa artistică un capitol distinct al fenomenului artistic băimărean. Prezent la Baia Mare pe parcursul unui deceniu (1904-1914) în calitate de colonist temporar, opusul său artistic devine exhaustiv odată cu manifestarea sa și în domeniul criticii de artă sub forma articolelor publicate în săptămânalul local, Nagybánya és vidéke. Studiile academice începute la Budapesta în cadrul Școlii particulare conduse de Ferenczy Károly le continuă la Școala Liberă de Pictură din Baia Mare unde studiază desenul și pictura sub corectura lui Réti István și Iványi Grünwald Béla. Finele
Kondrak Carol
Kondrak Carol s-a născut la data de 6 aprilie 1930, în localitatea Sântana din județul Arad (Vlasiu, 2012), într-o familie de etnie mixtă, șvabă și maghiară. În perioada 1950-1956 a urmat cursurile clasei de pictură și apoi de sculptură din cadrul Institutului de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» din București, unde a avut ocazia de a-i avea ca profesori pe Alexandru Ciucurencu, Boris Caragea și Constantin Baraschi. De ce a ales sculptura ca principală specializare?
Simon Hollósy (1857 – 1918) – Podul peste Tisa de la Teceu (1916?)
În data de 6 mai 2022, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» are deosebita plăcere să celebreze ziua în care Simon Hollósy a sosit la Baia Mare în 1896, prin prezentarea lucrării „Podul peste Tisa de la Teceu”, aflată în expunere publică pentru prima dată în muzeul nostru. Aceasta a fost achiziționată recent de către un colecționar din România și se află temporar în custodia Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», cu scopul de a putea fi cercetată, expertizată și, nu în ultimul rând, prezentată publicului larg. Motivele pentru care această lucrare merită văzută sunt multiple.
La mulți ani, Traian Moldovan!
Astăzi, 23 august, îl aniversăm pe sculptorul Traian Moldovan, iar în semn de prețuire, lucrarea lunii august la Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» este sculptura sa, „Alter Ego”. Vă invităm să o admirați în holul principal al Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» și să citiți, pe pagina web a muzeului, materialul scris de pictorul dr. Ioan Angel Negrean și de dr. Tiberiu Alexa, critic și istoric de artă. Relația lui Traian Moldovan cu Centrul Artistic Baia Mare este una îndelungată. Se stabilește la Baia Mare în 1966, și lucrează în beneficiul muzeului timp de 16 ani
GHEZA VIDA ŞI CENTRUL ARTISTIC BAIA MARE
OBSERVAŢII PRIVIND O REAŞEZARE ÎN CONTEXT Aniversările, îndeobşte cele jubiliare, reprezintă cel mai adesea şi prilejuri de evaluări retrospective, de examinări, reexaminări ori actualizări ale statutului operei unui creator în tabla de valori consacrata. În peisajul culturii noastre contemporane, asemenea prilejuri se confundă, din păcate, şi cu prea rarele – de nu cumva singularele – împrejurări ce stimulează readucere în actualitate a creaţiilor unor personalităţi care, în condiţii de normalitate, s-ar cuveni să beneficieze de un interes constant, de regularitate, precum şi de „revizitări” periodice prin adecvarea demersurilor analitic şi interpretativ – atunci când este cazul – la schimbările de sensibilităţi şi de contextualizări
Gheza Vida și Centrul Artistic Baia Mare – 5
5. CE NU OBSERVAM ÎNSA DESPRE ARTISTUL VIDA ŞI DESPRE OPERA SA? 5.1. contextualizarea devenirii sale intelectuale şi artistice în relaţii generative cu mediul profesional de formare: MIŞCAREA ARTISTICĂ BĂIMĂREANĂ; 5.2. contextualizarea activităţii, carierei artistice şi a semnificaţiilor operei sale în raport cu ambianţa mediului de proximitate culturală: CENTRUL ARTISTIC BAIA MARE; 5.3. definirea precisă a parametrilor stilisticii operei sale în filiaţia estetică a modelelor „neo-obiectualist” şi expresionist în contextul antiavangardismului proletcultist din deceniu şase – cu toate consecinţele argumentative de rigoare (inclusiv cu nuanţarea particularităţii cel puţin „neaşteptate” a afirmării unei stilistici de factură expresionistă în ambianţa „realist socialistă” a anilor 1950,
Gheza Vida și Centrul Artistic Baia Mare – 4
4. CE MAI OBSERVĂM DESPRE FIXAREA ŞI DISEMINAREA SEMNIFICAŢIILOR OPEREI LUI VIDA ÎN SFERA ACTUALEI COMUNICĂRI „DEMOTICE”/DE MASĂ – CU PRECĂDERE ÎN/PRIN INSTRUMENTELE ELECTONICE DE MEDIATIZARE: 4.1. Că reperele majore fixate în ierarhia canonică se regăsesc, în litera şi spiritul lor, printre ideile/valorile majore diseminate către publicul larg. Diverse postări (blog, web etc.) îşi însuşesc şi promovează reperele axiologice fixate prin discursul canonic: se consemnează astfel despre Vida că este „
Gheza Vida și Centrul Artistic Baia Mare – 3
CE OBSERVĂM DESPRE REVERBERAŢIILE IERARHIEI CANONICE ÎN ACTUALITATEA POSTCOMUNISTĂ? Adaosurile de „plusvaloare” expoziţională şi bibliografică pătrunse pe piaţă, din 1990 încoace, sunt mai degrabă modeste cantitativ dar substanţiale ca relevanţă şi putere de circulaţie, ele ranforsând, deocamdată, poziţia lui Vida în ierarhia canonică. 3.1. Expoziţiilor băimărene menţionate mai sus li se asociază doar o singură altă manifestare retrospectivă, însă de anvergură şi impact major: expoziţia Arhetipuri sculpturale. Sculptură în lemn, realizată cu piese din colecţiile proprii la Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti (curator Ana Zoe Pop: iulie-octombrie 2012):„ În ciuda mulţimii lucrărilor, iubitorii de sculptură în lemn vor distinge
Gheza Vida și Centrul Artistic Baia Mare – 2
2. CE OBSERVĂM DESPRE IERARHIA CANONICĂ ÎNSĂŞI ? Că, în ultimele două decenii, ierarhia canonică se află ea însăşi într-un discret dar clar proces de „punere sub asediu” prin: 2.1. ignorare şi/sau marginalizare publică; 2.2. prin absenţa unei scrieri de autoritate canonică (n-a existat niciodată un „tratat al Academiei Române” în domeniul artelor moderne şi contemporane româneşti); 2.3. prin contestarea postcomunista a însăşi validităţii „tablei de valori” canonice. Cel puţin deocamdată – şi spre deosebire de „câmpul de luptă” al literaturii contemporane – câmpul artelor plastice româneşti contemporane pare să fie contaminat într-o măsură mai mică de visceralităţi atitudinale şi verbale proprii negărilor demolatoare. Cel
