PRETORIAN, Florența (1902-1948)
Florența PRETORIAN pictoriță română; profesoară de desen și caligrafie, funcționară guvernamentală în educație n. 07.02.1902, Padea (jud. Dolj, România) – m. 01.10.1948, București (România) activ la Baia Mare: 1922, 1923, 1924, 1926, 1930 • 1922, 1923, 1924: colonistă temporară / cursantă a Școlii Libere de Pictură • 1926, 1930: colonistă temporară / artistă independentă afilieri estetice băimărene: al treilea val avangardist: 1920-1933 / stratul cubo–constructivist II 1920-1933 •al doilea val tradiționalist: 1920-1949 / stratul sintezei realist–impresionist–postimpresioniste 1920-1949 formația profesional–intelectuală / studii și documentări: 1920-1924, București: Școala de Arte Frumoase (studii academice, cu Ipolit Strâmbu, G.D. Mirea) 1922, 1923, 1924, Baia Mare: Școala Liberă de Pictură (cursuri de practică aplicată în colonizări studențești, cu János Thorma) 1926, 1930, Baia Mare: Colonia Pictorilor (stagii de documentare și creație independentă) 1930, Paris: Colonia Pictorilor (stagii de documentare, creație independentă și participare expozițională) 1931-1932, Paris: Montparnasse
Elena Vavilyna – Ceaiul de la ora 5 (1923)
Elena Vavilyna face parte din generaţia interbelică a femeilor pictoriţe care alături de alte artiste au fondat asociaţiile de femei din epocă, ea însăşi fiind fondatoarea Grupului Femeilor, care a funcţionat între anii 1939 şi 1954. Artista s-a născut la Brăila în 1901 şi s-a stins din viaţă în anul 1971 la Bucureşti. A început studiile artistice la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, sub îndrumarea lui Dimitrie Serafim şi a lui Ipolit Strâmbu. Documentele matricole ale Şcolii de la Baia Mare consemnează prezenţa ei aici în anii 1920 şi 1922, Elena Vavilyna făcând parte din grupul studenţilor îndrumaţi de pictorul
Ipolit Strâmbu – Visare (1919)
Reprezentant de seamă al picturii moderne româneşti, Ipolit Strâmbu se naşte în localitatea Bratilovu, lângă Baia de Aramă, în 18 mai 1871. Studiază pictura la Şcoala de arte frumoase din Bucureşti, cu Theodor Aman şi G.D. Mirea, apoi îşi continuă studiile la Academia Regală Bavareză de Arte Plastice din München (1894-1900). În 1901 petrece mai multe luni la Paris unde, împreună cu Kimon Loghi, Ştefan Popescu, Nicolae Grant şi Sextil Puşcariu elaborează preparativele organizatorice care aveau să se finalizeze prin întemeierea societăţii Tinerimea Artistică. Ipolit Strâmbu, Visare (1919) Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» În 1901 devine profesor de pictură la
