Zoltán BITAY (n. 1931) – Studenta (1959)

Artistul plastic băimărean Zoltán Bitay s-a născut în anul 1931 la Cermei, în judeţul Arad. Cunoscut astăzi ca pictor şi grafician, el şi-a realizat pregătirea artistică urmând, la Cluj, cursurile secţiei Pictură din cadrul Institutului de Arte Plastice «Ion Andreescu», pe care le-a absolvit în anul 1958, avându-i ca profesori şi mentori pe Tibor Kádár, Teodor Harşia şi Béla Nagy Abodi.

Imediat după absolvire s-a stabilit la Baia Mare, unde a şi debutat la Expoziţia Regională din 1958 a membrilor Filialei Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Zoltán Bitay s-a integrat rapid în mişcarea artistică băimăreană participând, apoi, cu regularitate aproape anuală, la expoziţiile oficiale anuale şi la cele de grup şi colective organizate de filiala băimăreană a U.A.P.R.

Pe lângă pictura de şevalet, artistul s-a preocupat în egală măsură de grafica de şevalet şi apoi de grafica publicitară, de arta decorativă şi de for public, făcând astfel dovada calităţilor sale de artist complex, capabil să treacă uşor de la o tehnică la alta. Sunt notabile lucrările artistice realizate de Zoltán Bitay în tehnicile mozaicului, a vitraliului, etc.

De-a lungul carierei sale artistice Zoltán Bitay a realizat numeroase expoziţii personale în ţară la: Baia Mare, Salonta, Târgu Secuiesc, Oradea şi în străinătate: Budapesta, Zebegény şi Kecskemét (Ungaria), Klagenfurt şi Unterwart (Austria). De asemenea a participat la numeroase expoziţii colective şi de grup în ţară la: Baia Mare, Bucureşti, Arad, Cluj-Napoca, Satu-Mare, Braşov, Constanţa şi Timişoara şi în străinătate: Barcelona (Spania), Szentendre, Budapesta, Gyula, Szolnok, Kecskemét şi Bugac (Ungaria), Stockholm şi Solna (Suedia). În ultima perioadă Zoltán Bitay a participat la numeroase tabere de creaţie în Ungaria şi Serbia.

Zoltán BITAY (n. 1931) – Studenta (1959)
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Pentru întreaga activitate artistică, în anul 2012 lui Zoltán Bitay i s-a decernat premiul şi diploma Artistul Anului, conferite de Consiliul Local Baia Mare, Primăria Municipiului Baia Mare şi Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Lucrare relevantă pentru prima perioadă a creaţiei lui Zoltán Bitay, Studenta este o compoziţie figurativă cu un singur personaj, realizată în anul 1959, la un an după absolvire, pe când pictorul avea douăzeci şi opt de ani.

Suprafaţa tabloului este dominată de imaginea unei tinere, îmbrăcată în ţinută lejeră de vară, cu bluză fără mâneci şi fustă largă, ambele în dominantă cromatică de albastru. Personajul antropomorf feminin se găseşte într-un interior şi stă aşezat pe un fotoliu fără tapiţerie, de culoare galben, modern pentru acea vreme. Cadrul este „strâns”, cu accent pe analiza şi interpretarea motivului uman feminin. Celelalte elemente sunt reprezentate parţial, deoarece nu intră în totalitate în spaţiul tabloului. Drept urmare, se evidenţiază o primă concluzie: compoziţia este figurativă, statică şi deschisă pe toate cele patru laturi ale tabloului.

Pictorul ne îmbie să „lecturăm” imaginea plastică de jos în sus, pe o scurtă direcţie ascendentă (oblică spre dreapta), desenată de linia picioarelor încadrate în tablou de sub genunchi, până la mâinile studentei, care sunt aşezate una peste cealaltă pe fusta care-i acoperă genunchii: se creează astfel o suprafaţă cvasi rotundă ce iese în evidenţă prin contrast valoric de închis-deschis şi prin ritmul plastic fragmentat puternic, generat de îngemănarea degetelor celor două mâini. Prin această construcţie plastică, pictorul creează un important centru de interes în compoziţia lucrării, menit să capteze atenţia, să oprească pentru câteva clipe derularea traseului „lecturii”, oferind privitorului un prim moment de repaos.

Lucrarea lunii martie 2016

După acest respiro suntem invitaţi să continuăm „lectura” tot de jos în sus, pe o direcţie verticală uşor înclinată spre stânga, călăuziţi de două direcţii divergente ce pornesc din acest punct (centru de interes), direcţii desenate de braţele tinerei, care urcă până la umerii personajului, de unde îşi schimbă orientarea şi urmează linia umerilor în sens convergent înspre chipul tinerei în partea superioară a tabloului. Acesta este cel de-al doilea centru de interes al compoziţiei, portretul studentei. Spre deosebire de primul centru de interes, în al doilea, autorul schimbă radical modul în care realizează din punct de vedere plastic, prin reprezentarea imaginii portretului. Pictorul alege să treacă de la o imagine clară şi contrastantă, la redarea chipului tinerei studente cu trăsăturile aproape şterse. După o construcție impecabilă în desen, care rămâne abia perceptibilă, artistul aduce intenţionat imaginea portretului prin tratarea în culoare, la un stadiu de sugerare încifrată şi pseudo-incipientă, modalitate plastică deosebit de inspirată şi modernă, prin care atrage şi mai mult interesul privitorului faţă de portretul încărcat de gingăşie adolescentină şi mister. Astfel, pictorul propune implicarea receptorului în developarea, conturarea şi concretizarea imaginii plastice la nivelul percepţiei intuitive a fiecăruia, modalitate prin care se încheie finalmente, „lecturarea” imaginii din compoziţia tabloului.

Din punct de vedere al abordării cromatice, Zoltán Bitay alege o schemă cromatică complexă şi dezvoltă o armonie coloristică în care îşi găsesc locul toate cele trei perechi fundamentale de culori complementare: roşu – verde, albastru – oranj şi galben – violet. Autorul alege să se exprime în modul cel mai puţin accesibil multora dintre pictori, adică prin schimbarea raporturilor intercromatice care se stabilesc între grupurile culorilor calde – reci, respectiv deschise – închise, învăţate la cursurile de cromatologie, unde teoria culorilor afirmă, pe bună dreptate, că cele calde se apropie, cele reci se îndepărtează, respectiv cele deschise dau senzația de apropiere şi cele reci de îndepărtare. Pictorul alege să reprezinte vestimentaţia personajului în albastru ultramarin cu inflexiuni de violet la fustă şi albastru cobalt cu accente de verde, galben şi oranj la bluză. În mod normal, această gamă de albastru dă senzaţia de îndepărtare, dar fundalul tabloului, alcătuit cromatic din galbenul intens de la fotoliu, violetul deschis de la peretele din spate şi verdele pal de la fragmentul de uşă din partea stângă-sus, roşul colţului de scaun din stânga şi oranjul de la covorul camerei din partea de jos, toate dimpreună, reuşesc să decupeze cromatic şi valoric imaginea personajului şi să o propulseze în faţă, spre privitor.

Pentru susţinerea acestui efect plastic, pictorul foloseşte tuşe liniare, uneori mai scurte alteori mai lungi, expresiv ritmate. Aşezate cu măiestrie pe formele elementelor care compun spaţiul compoziţiei, tuşele sunt realizate când cu penelul, când cu cuţitul de paletă, ambele instrumente fiind mânuite cu dezinvoltura artistului lipsit de inhibiţii profesionale, deplin conştient de asumarea importanţei libertăţii de exprimare plastică, pentru conturarea, definirea şi dezvoltarea propriei personalităţi artistice.

Prezentarea în cadrul programului Lucrarea lunii al celui de-al cincizeci şi doilea artefact, intitulat Studenta, acum la începutul primăverii anului 2016 şi deopotrivă la intrarea în anul optzeci şi cinci al existenţei pictorului Zoltán Bitay, oferă Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» prilejul şi bucuria formulării cuvenitei urări,

LA MULŢI ANI, MAESTRE!

Dr. Ioan Angel Negrean