Kántor Andor (1901/1990) – Baia Mare – strada Ferăstrăului
Kántor Andor (1901/1990) «Baia Mare – strada Ferăstrăului»
Kántor Andor a început studiile la Budapesta ca student al lui Gyula Rudnay 1922-1926, apoi a lucrat ca asistent alături de Rudnay la Academia de Arte Frumoase din 1927 până în 1930. A absolvit ca profesor de artă în 1928. A lucrat ca profesor al liceului de Artă Plastică şi Aplicată din 1946, şi a dirijat şcoala între 1958 și 1963. Din anul 1926 lucrările sale au fost în mod constant prezente în expoziţii. A fost membru al Noii Societăţii a Artiştilor şi a Uniunii Artiştilor.
În timpul verilor el lucra în coloniile Academiei, în Gyöngyös, Mátrafüred, Sümeg, Hódmezővásárhely şi Mártély. Se cunoaşte că a fost activ la Baia Mare în 1923, 1924 şi, din unele surse, şi în 1930.
În cea mai mare parte însă, creaţia lui Kántor se dezvoltă în Szentendre, unde activează începând cu 1929, an în care se şi căsătoreşte aici cu Lola Gálffy. Pictorul îşi va lega creaţia de dezvoltarea coloniei de aici şi de dezvoltarea stilului personal în manieră postimpresionistă prin peisaje care au o anume intimitate legată de sensibilitatea personală.
În perioada băimăreană, Kántor Andor preia elementele principale ale cromaticii specifice coloniei de aici, iar peisajul, principala temă practicată de artist, este redat într-o manieră care se caracterizează prin transpunerea realităţii în care modul principal este observaţia naturii după reguli de sorginte impresionistă.
Baia Mare – strada Ferăstrăului, lucrare executată aici, uşor de atribuit acestui loc datorită toponimiei recognoscibile este un exemplu de lucrare ale cărei caracteristici sunt în mod evident aflate sub influenţa practicii artistice din colonia de aici. Recunoaştem Dealul Crucii în fundal, iar în faţa lui casele minereşti caracteristice oraşului în epocă.
Prezenţa la Baia Mare a lui Kántor este definitorie pentru efervescenta perioadă interbelică, perioadă care a reunit artiştii locali și artiștii veniţi din spaţii geografice diverse, în primul rând ale României şi Ungariei.
În peisajul aflat în discuţia noastră recunoaştem uşor în afara toponimiei, elemente preluate de artist de la cei ce deja dobândiseră o experienţă artistică la Baia Mare, precum şi soluţii stilistice impuse de caracteristica geostructurală a locului. Abordarea de subiecte şi tematici comune ne face să ne gândim că în afară de existenţa unei selecţii subiective a artiştilor, s-a practicat peisagistica în grupuri organizate, fapt justificat de specificul de şcoală.
Dealul din spate, care înalţă orizontul în jumătatea superioară a tabloului, alternanţa ritmică a verdelui cu suprafeţele calde, pensulaţia relativ liberă, succesiunea de pe verticală a valoraţiilor închis-deschis, prezenţa caselor minereşti, bogăţia cromatică sunt câteva din elementele plastice caracteristice la Baia Mare în acea perioadă.
Prim planul cu vegetaţia străbătută de cărări pare desprinsă din lucrările lui Ziffer din perioada pariziană, la fel cum regăsim aceeaşi cromatică a dealului roşu nuanţat cu violeturi şi albastruri, parcă desprinse din Dealul Morgăului al lui Ziffer de după perioada berlineză.
Masivitatea dealului din partea stângă este echilibrată de prezenţa celor două case minereşti din dreapta. Casele, la rândul lor se desfăşoară inegal faţă de axul de simetrie, în planul median. De asemenea, pentru a echilibra volumul dealului pictorul încheie în dreapta sus cu un copac care acoperă fundalul cerului pictat în vibraţia cerului, caracteristică picturii băimărene.
Suntem conduşi din prim plan cu ajutorul liniilor trasate de cărări spre culoarul dintre case, acestea devenind zonă de interes prin decupajul cromatic şi valoric realizat spre planul de mijloc pe orizontala tabloului.
Toate liniile generate de natură sunt curbe sau fragmentate, în timp ce liniile caselor se detaşează prin rectangularitatea lor. Se creează un dialog între natural şi artificial într-un peisaj în care omul este sugerat doar prin habitatul său artificial. O atmosferă calmă şi caldă, dar animată de asimetria echilibrată, de ritmica caselor, de linii şerpuitoare.
Kántor Andor precum şi alţi artişti veniţi din Ungaria în timpul perioadei interbelice – István Boldizsar, Lily Furedy, Karoly Patko, Perlrott-Csaba Vilmos etc. – au lucrat aici alături de artiştii locali, dar și de artiştii români veniţi din toată Transilvania, de cei de la Bucureşti şi Iaşi sau chiar din alte locuri din ţară, precum şi din alte ţări (în special din estul Europei), consolidând caracterul transnaţional al fenomenului artistic băimărean.
dr. Dorel Topan
Lucrarea lunii februarie: «Baia Mare – strada Ferăstrăului»
