BIJIN-GA

În cadrul societății contemporane, semnificația și rezonanța artei tradiționale a scăpat cuantificării. Noile mijloace de culturalizare a maselor care nedumeresc publicul prin exponate care nu se potrivesc cu noțiunea de artă, trezesc în conștiința publicului dorul de a trăi în naikan, adică, de a privi în interior, ca o introspecție prin care ne putem înțelege pe noi înșine sau natura fundamentală a existenței noastre.

Cu puțină vreme în urmă, impresioniștii au perturbat simțul moral al parizienilor prin desprinderea artei moderne de academismul tradițional, Dada a contestat concepția tradițională despre artă, iar în cazul Japoniei moderne, artiștii se luptau cu o serie de probleme ce derivă din suprapunerea culturii industriale și a celei tradiționale. În această ultimă circumstanță, trecutul condiționează, încă, prezentul, iar prezentul redefinește în permanență trecutul.

Contextul înlesnește înțelegerea fenomenului de înstrăinare al artiștilor din perioada epocii Edo și Meiji. Lumea plutitoare a ukiyo-ului, a artei tipărită pe hârtie sau imprimată cu matrice de lemn specifică secolelor XVII-XIX coroborată cu imaginea frumuseții feminine, bijin-ga, au contribuit la evoluția stilistică și la maximizarea expresei realiste a unei epoci pline de creativitate. Deși stampele cu chipurile celor mai frumoase curtezane au creionat evadarea oamenilor dintr-un mediu inflexibil, izolat, înstrăinat spre o frumusețe seducătoare, totuși, ele au fost supuse unor valuri de amenințări venite atât din partea autorităților shogunale, a tehnicilor din Vest care produceau imagini prin fotografiere și imprimare mecanică, dar mai ales al curentelor artistice europene care au influențat producerea stampelor din acea perioadă.

În cadrul acestei expoziții avem stampe originale japoneze realizate de un număr de 35 de artiști, precum Moronobu, Școala Torii, Utamaro, Eizan, Eisen, Hokusai, Școala Utagawa și Goyo din perioadele Edo (1603-1868) și Meji (1862-1912), toate din colecția domnului avocat George Șerban.

Expoziția de față, îndrăznește să-și asume misiunea de a-l determina pe privitor să retrăiască autenticitatea unei perioade artistice dincolo de procesul ei de înstrăinare, dincolo de conceptul artei universale. Cu ale sale linii grațioase, cu un simț al coloritului foarte rafinat, cu tehnici care exploatau la maxim însușirile firești ale materiei folosite sau cu o artă a delectării senzuale șlefuită până la inefabilele culmi ale perfecțiunii (bijin-ga), perioada Edo a desăvârșit simțul artistic în cadrul formelor existente. Din acest considerent, catalogul prezent trebuie să fie considerat un dar de preț pentru iubitorii artei japoneze, dar și un veritabil element de apreciere atât pentru frumusețea bijin-ga (frumusețea interioară a unei femei), cât și pentru frumusețea bijin (femeia frumoasă).

Robert Strebeli,

manager