Simon Hollósy (1857 – 1918) – Podul peste Tisa de la Teceu (1916?)
În data de 6 mai 2022, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» are deosebita plăcere să celebreze ziua în care Simon Hollósy a sosit la Baia Mare în 1896, prin prezentarea lucrării „Podul peste Tisa de la Teceu”, aflată în expunere publică pentru prima dată în muzeul nostru. Aceasta a fost achiziționată recent de către un colecționar din România și se află temporar în custodia Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», cu scopul de a putea fi cercetată, expertizată și, nu în ultimul rând, prezentată publicului larg. Motivele pentru care această lucrare merită văzută sunt multiple.
Vizita privată a soţiei şi fiicei Ambasadorului Ungariei la Bucureşti
Miercuri, 18 ianuarie 2012, muzeul nostru a fost onorat să primească vizita privată a soţiei şi fiicei Ambasadorului Ungariei la Bucureşti, doamnele Bajtai Erzsébet şi Füzeş Stefánia. Pe parcursul a aproape două ore, distinşilor oaspeţi le-au fost prezentate istoricul dezvoltării colecţiilor muzeului, principiile ştiinţifice ale tematicii expoziţiei permanente «Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între tradiţii şi inovaţii», precum şi o sinteză a etapelor şi modelelor estetice care au marcat manifestările şi dezvoltarea creaţiei în «Centrul Artistic Baia Mare» de la întemeierea acestuia, în 1896, şi până în prezent. De asemenea, oaspeţii au vizitat expoziţia temporară «Maeştrii artei moderne româneşti». Parteneri de dialog
Muzeul începe anul cu bine
În prima săptămână a noului an expoziţiile muzeului au fost vizitate de către 72 persoane din care 38 adulţi şi 34 copii. Primele grupuri de vizitatori din acest an au fost din Republica Moldova respectiv din Ungaria, ambele vizitând muzeul în aceiaşi zi de joi. Grupul de vizitatori maghiari Din punct de vedere al structurii, 45 de vizitatori au fost străini, ceea ce echivalează cu o pondere de 62,5% din totalul vizitatorilor aferenţi primei săptămâni din an. Pe lângă Republica Moldova şi Ungaria, în săptămâna ce tocmai s-a încheiat, muzeul a avut parte şi de vizitatori din Germania. Grup de vizitatori Referitor la vârsta
Arthur Garguromin Verona
Născut într-o familie cu filiaţii macedoromâne, crescut în acel melting pot multietnic care a fost Brăila veacului al XIX-lea, Arthur Garguromin Verona (n. 1867 la Brăila – m. 1946 la Bucureşti) este una din figurile deosebit de interesante, dar şi controversate, ale picturii româneşti din vremea generaţiei postclasice, acea generaţie care avea să angajeze după 1900 dialogul cu modernismul european. A. G. Verona - Drum de ţară A fost congener cu o întreagă echipă de elită din care nume precum al său şi cele ale lui Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, Nicolae Vermont, Eustaţiu Stoenescu ne pun astăzi în faţa unei curioase dificultăţi
István Réti
Într-o ordine strict cronologică este cel dintâi artist modern profesionist originar din Baia Mare. Pictor, pedagog şi memorialist de notorietate, István Réti (n. 16.12.1872 la Baia Mare – m. 17.01.1945 la Budapesta) aproape se identifică cu prima jumătate de secol din istoria Centrului Artistic Baia Mare. Decenii la rândul a exercitat o influenţă considerabilă asupra vieţii artistice băimărene. Scrierile sale cu caracter memorialistic au dominat cu autoritate imaginea comună, istorizată, asupra istoriei coloniei de artă de la Baia Mare, imagine căreia i-a imprimat un contur şi dimensiuni ce pot şi trebuie să fie supuse evaluărilor critice, dar a cărei semnificaţie rămâne
Simon Hollósy
(n. 02.02.1857, Sighetu Marmaţiei – m. 08.05.1918, Teceu) Simon Hollósy - Autoportret, 1916, sursa: wikipedia Este de notorietate faptul că în conştiinţa publică, numele lui Simon Hollósy se confundă până la identificare cu colonia de artă de la Baia Mare. „Părinte fondator”, iniţiator şi director de direcţie, mentor şi spiritus rector, acest artist maramureşean de etnie armeană rămâne însă pe mai departe o personalitate prea puţin cunoscută. În mod cu totul straniu, pentru istoriografia românească de artă Hollósy pare să fie în continuare un subiect neinteresant, deşi aceeaşi istoriografie dă semne – vizibile şi pe deplin respectabile – că este tot mai