Motto: Orice stare sufletească trăită pe un plan de conștiință intuitiv, dar străin de ea, devine stare estetică. (Lucian Blaga, Probleme estetice. Reflexii asupra stării estetice, 1924)   Alexandru Phoebus (1899-1954), supranumit o rara avis în concertul general al picturii și graficii noastre interbelice [1], după cum îl caracteriza reputatul istoric și critic de artă Ion Frunzetti, a făcut parte dintr-o generație de artiști plastici care a marcat evoluția modernismului artistic românesc într-un context istoric efervescent. Parcursul său artistic a trecut prin diferitele faze progresive ale primei jumătăți a secolului XX, decenii marcate profund de frământările geopolitice ale celor două războaie mondiale