Kiss Károly (1883-1953), Colţ de parc (1947)
Pictorul băimărean Kiss Károly s-a născut la Arad, în anul 1883 şi a trăit până în anul 1953, când moare la Baia Mare.
Începe să studieze pictura la Budapesta, apoi frecventează la Baia Mare, în anii 1902 şi 1903, cursurile recent înfiinţatei Şcoli Libere de Pictură. În 1904 se mută la München pentru a studia desenul şi pictura cu Simon Hollóssy în cadrul Şcolii private de pictură susţinută de marele pictor şi pedagog maramureşean în capitala Bavariei încă din 1886. Mărturii de istorie orală afirmă că Kiss Károly s-a numărat printre studenţii preferaţi ai maestrului. În acelaşi an 1904 (şi, foarte probabil, de asemenea în următorii trei ani) a participat în calitate de colonist temporar şi la cele dintâi colonizări organizate la Teceu (azi Tyacew, Ucraina) de către studenţi şi artişti asociaţi la München în jurul Şcolii Hollósy. În anii 1911-1912 îl regăsim din nou la Baia Mare printre artiştii ce au activat independent în cadrul coloniei artistice (urmând, desigur, modelul colonizator băimărean).
Se pare că a avut parte de o viaţă aventuroasă încă din tinereţe, dezvoltând o mare pasiune pentru literatura realiştilor ruşi, şi, cu deosebire, pentru scrierile lui Tolstoi, foarte probabil într-o directă legătură cu mentoratul intelectual exercitat de Simon Hollósy şi, deopotrivă, în strânsă conexiune cu numeroşii artişti ruşi care au frecventat Şcoala Hollósy în acei ani (Vladimir Andreevich Favorski, A. N. Tihomirov etc.). În acest context nu este lipsit de interes pentru destinul vieţii pictorului faptul că înainte de izbucnirea primului război mondial a plecat la Moscova, împreună cu soţia lui (o pictoriţă de origine rusă) unde a întemeiat, după modelul băimărean, o şcoală de pictură. Între timp, soţia l-a părăsit, iar el a fost considerat un cetăţean ostil regimului şi a fost „internat” timp de patru ani într-unul din lagărele «gulagului sovietic» ce tocmai lua naştere atunci !!!
După reîntoarcerea în România, s-a stabilit pentru o perioadă la Şiria, lângă Arad, unde a trăit într-o relativă izolare, expunând totuşi în anul 1924 la Arad şi Oradea.
Kiss Károly, Colţ de parc
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»
Anul 1931 se dovedeşte a fi unul decisiv în viaţa pictorului, pentru că după ce a deschis o expoziţie personală la Baia Mare, a hotărât să se stabilească definitiv aici şi să se implice activ în viaţa Coloniei. A participat la expoziţiile băimărene de grup din anii 1932, 1937, 1938 şi 1939. În 1934 a fost ales membru titular al Societăţii Pictorilor Băimăreni, iar din 1937 a devenit membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici din Baia Mare. În anii Diktatului de la Viena şi a vremelnicei ocupaţii maghiare a Ardealului de Nord, Kiss Károly continuă să locuiască la Baia Mare, activând şi participând la dificila funcţionare a Coloniei artistice băimărene din anii celui de-al doilea război mondial. Între 1944-1949 participă la revigorarea climatului şi activităţii artistice băimărene. Devine membru al Sindicatului mixt de artişti, scriitori şi ziarişti şi expune la manifestările anuale de grup ale artiştilor din Baia Mare în 1945, 1946, 1947 şi 1948. Se numără, apoi, printre membrii breslei care participă la aranjamentele administrative din 1949-1950 care s-au finalizat prin aderarea membrilor coloniei artistice băimărene la constituirea Uniunii Artiştilor Plastici din România, iar până la moarte şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Filalei Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Creaţia cunoscută a pictorului cuprinde un număr relativ redus de picturi, cu predilecţie peisaje şi interioare, dar şi o serie de gravuri ce amintesc de arta japoneză, preocupare artistică deprinsă în perioada şederii lui în Rusia.
Realizată în anul 1947, lucrarea Colţ de parc, este un peisaj citadin, în care pictorul mută accentul de pe elementele specifice universului urban pe elementele naturii înconjurătoare, scoţând în evidenţă frumuseţea cadrului natural al acelui „colţ de rai” din parcul oraşului. Totuşi, dincolo de perdeaua verde a vegetaţiei parcului băimărean se pot distinge frânturi de construcţii citadine, redate în culori calde, când deschise/când închise, care potenţează şi susţin în mod armonios dominanta cromatică.
Din punct de vedere al organizării spaţiului plastic, ne aflăm aici în faţa unei compoziţii statice, deschise, organizată pe trei registre dispuse orizontal, care se citesc de jos în sus şi reprezintă, în această ordine, registrul terestru, acoperit de vegetaţia de la acest nivel, apoi, pe spaţiul median al tabloului, registrul corespunzător construcţiilor citadine, care aici, sunt puţin vizibile datorită vegetaţiei verticale a parcului, care obturează în mare măsură faţadele clădirilor şi apoi, registrul superior, cel aerian, care este şi el acoperit într-o proporţie destul de mare de aceeaşi vegetaţie verticală ce porneşte, în creştere verticală, din registrul al doilea sau chiar din primul.
Lucrarea lunii mai 2014
Este evident, prin modul în care pictorul şi-a organizat spaţiul plastic, că suntem invitaţi să „lecturăm” tabloul folosind trei direcţii; pe orizontală, din centrul imaginii spre stânga până la ieşirea din spaţiul plastic, pictorul lăsând să se înţeleagă continuarea acestui „colţ” natural mirific, apoi, tot din centrul imaginii şi tot pe orizontală, dar de data aceasta spre dreapta, cu acelaşi efect de deschidere a spaţiului şi spre partea dreaptă şi apoi, de jos în sus, pe patru direcţii date de siluetele copacilor ce brăzdează pe verticală imaginea tabloului, din care, silueta situată în centrul imaginii se constituie în centrul major de interes, având pe trunchi, aproape în centrul geometric al tabloului un accent cromatic care fixează locul de unde pornesc toate aceste trasee, enunţate anterior.
Din punct de vedere al tratării cromatice, tabloul „se bucură” de o dominantă de verde specific primăverii reprezentate în imaginea plastică, dominantă aflată în relaţie armonică cu albastrul cerului, cu diferitele nuanţări de roşu rupt şi valorat divers, de la brunuri închise până la roz pal. Este evident faptul că pictorul se axează în principal pe rezolvarea într-o cheie specific băimăreană, ce aminteşte de pictura lui Nagy Oszkár şi pe alocuri de cea a lui Ziffer Sándor, a contrastului cromatic de complementaritate între verde şi roşu. Nu lipsit de importanţă este şi orchestrarea spaţiului pictural şi crearea ritmurilor plastice prin raporturi interesante de suprafeţe, când mai mici – când mai mari, contrastate valoric, care vin să întregească în mod strălucit ansamblul pictural, creând privitorului premisele trăirilor voluptoase, pline de încântare şi desfătare sufletească generate de receptarea imaginii picturale.
Recent restaurată, lucrarea Colţ de parc, semnată de pictorul băimărean Kiss Károly, poate fi din nou admirată de iubitorii de artă care trec pragul muzeului nostru pe întreg parcursul lunii mai, în cadrul proiectului de promovare a valorilor patrimoniale, Lucrarea lunii.
Dr. Ioan Angel Negrean
