Richard Gerstl
(n. 14.09.1883 la Viena – m. 07.11.1908 la Viena)
Talent imens însoţit de un straniu destin tragic, Richard Gerstl trebuie considerat drept una dintre cele mai puternic personalizate forţe creatoare ale artei din Viena începutului veacului al XX-lea.
Redescoperită, iniţial, în 1931, dar recuperată deplin pentru circuitul valorilor majore abia în 1993, printr-o cuprinzătoare expoziţie retrospectivă prezentată la galeria Kunstforum a Băncii Naţionale a Austriei, creaţia sa îl proiectează pe Gerstl la rangul de principal exponent al primului val expresionist din arta austriacă, alături de Oskar Kokoschka şi Egon Schiele. Scurta şi furtunoasa sa carieră artistică, încheiată printr-un suicid, ilustrează exemplar frământările existenţiale tragice care au marcat mediului intelectualităţii avangardiste din Viena începutului de secol XX.
EDUCAŢIA ARTISTICĂ
La doar 15 ani, în 1898, are o primă tentativă de a studia la Academia de arte frumoase din Viena cu Christian Griepenkerl. Adolescentul rebel respinge orizontul artistic secesionist care i se propune de la catedră, astfel că intră repede într-un conflict violent cu profesorul său şi părăseşte Academia. Vreme de doi ani studiază autodidact. Apoi petrece verile anilor 1900 şi 1901 la Baia Mare şi lucrează sub îndrumarea lui Simon Hollósy. Între 1901 şi 1904 se instruieşte, ca autodidact, în domeniile muzicii, literaturii şi teatrului modern. Are un contact episodic cu marele compozitor Gustav Mahler. Apoi se asociază durabil cu familia şi grupul artistic avangardist din jurul celebrului compozitor Arnold Schönberg. Încearcă să reia studiile la Academia vieneză sub îndrumarea aceluiaşi Christian Griepenkerl însă, după doar 2 semestre, este exclus pentru rezultate nesatisfăcătoare şi trece în clasa lui Heinrich Lefler. Ferma sa orientare către noile valorile ale expresionismului ce tocmai îşi făcea intrarea pe scena artei, l-au adus însă într-o nouă tensiune conflictuală şi, la 25 de ani, abandonează definitiv mediul educaţional academic. Profund marcat de inadaptarea la mediul intelectual conservator, traumatizat de eşecul idilei cu Matilda Schönberg – soţia compozitorului, se sinucide în pragul iernii anului 1908. Pune astfel capăt unei biografii al cărei principal punct luminos par să fie tocmai cele două veri petrecute la Baia Mare, şi lasă neîmplinită o operă ce putea lesne să egaleze notorietatea celei a lui Kokoschka.
ACTIVITATEA LA BAIA MARE
Cercetări recente, introduse în circuitul științific public în ultimele două decenii, și pe care le datorăm distinsei profesoare și cercetătoare austriece (de origine maghiară) Ilona Sármányi, dovedesc participarea lui Richard Gerst la coloniile băimărene din 1900 și 1901 ale studenților Școlii Simon Hollósy. Nu cunoaştem care vor fi fost acele relaţii, fără îndoială de natură personală, care s-au aflat la originea contactelor lui Gerstl cu grupul artistic colonizat la Baia Mare. Rămâne să presupunem că în 1900, tânărul de 17 ani deja student – rebel și greu adaptabil – al Academiei vieneze, va fi fost îndrumat către Baia Mare – cel mai probabil – chiar de către unul dintre artiştii austrieci care frecventaseră, deja, colonia. Aşa putem explica absenţa numelui său din listele întocmite în epocă, ceea ce indică faptul că Gerstl nu a făcut parte din grupurile oficiale. A venit direct de la Viena, şi finanţându-şi el însuşi cheltuielile (transport, materiale, taxă de model, etc.). De altfel ştim că între 1896 şi 1901 – şi mai cu seamă în ultimii dintre acești doi ani – la Baia Mare a activat un puternic nucleu de artişti şi studenţi austrieci, în mare parte vienezi, unii având contacte nemijlocite, la München, cu Şcoala lui Hollósy. Este, deci, posibil ca Gerstl să fi obţinut informaţii despre coloniile băimărene fie de la participanţii austrieci de până în 1899 (Jozef Wünsch, Jozef Engelhard, Viktor Scharff, Ada Löwith, Arthur Ratzka, Julius Klaber, Leonhard Kober, Carl Fuchs), fie de la vreunul dintre cei ce aveau să-i fie colegi (Franz/Ferenc Frischauf Sablya, Adolf Helmberger, Ernestin Lohwag, Hugo Schubert, Margarete Veit, Ludwig Wieden).
Putem intui că studiile de peisagistică în aer liber pe care le-a făcut sub îndrumarea lui Simon Hollósy stau la temelia spiritului neconformist şi a exploziilor cromatice pe care le relevă peisajele sale expresioniste din anii 1905-1907.
Ceea ce putem presupune, cu un grad de probabilitate relativ semnificativ, este că studiile antropomorfe pe care le va fi realizat la Baia Mare i-au orientat scurtul drum evolutiv înspre introspecţia psihologică şi psihanalitică a personajului. Realizat (măcar în parte) în timpul celei de-a doua colonizări băimărene, remarcabilul său Autoportret din 1901 ne arată limpede că Gerstl achiziţionase deja la Baia Mare aceste mijloace de expresie picturală de factură parţial simbolistă, parţial proto-expresionistă.
Tiberiu Alexa
director, Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»
