Anastase Demian (1899-1977) – Soția artistului (1927)

Anastase Demian s-a născut la Budapesta, în 1899 într-o familie de origine macedo-română și a trăit până în anul 1977, când s-a stins din viață la Baia Mare.

Și-a început studiile de specialitate în 1919 la Școala de Arte Frumoase din București, dar în același an a plecat la Paris unde a frecventat o perioadă cursurile Academiei Julian și a lucrat la Ateliers des Arts Sacrées îndrumat de Maurice Denis, cunoscut pictor francez din grupul Les Nabis. Deși a rămas la Paris până în 1925, Anastase Demian nu a rupt legătura cu țara. A trimis lucrări spre a fi expuse în expoziții organizate la Cluj și, de asemenea, a colaborat cu ilustrații (desene, vignete) la activitatea publicistică a mai multor reviste din țară, printre care Gândirea. După întoarcerea în țară a fost profesor de arte decorative la Școala de Arte Frumoase din Cluj (1926-1930) și apoi la Institutul de Arte Plastice «Ion Andreescu» din Cluj (1949-1955).

În anii 1925, 1927 și între anii 1973-1977 a activat temporar în Centrul Artistic Baia Mare.

În anii deceniului 1920 energiile sale creatoare s-au concentrat asupra picturii de șevalet, fiind de asemenea prezent pe simezele unor importante evenimente expoziționale la Cluj și București. Apoi, deși a continuat să exploreze îndeosebi motivul antropomorf feminin, începând din anii deceniului 1930 participările creației lui Anastase Demian la manifestări expoziționale publice au fost rare și discrete, dobândind caracter de excepție. În schimb interesul creativ major s-a transferat în domeniile picturii bisericești (murale/parietale) și, respectiv, în cel al graficii (de șevalet și de reproducere): ilustrația de carte și de revistă, precum și grafica publicitară. Dintre cele mai notabile picturi bisericești de factură bizantină realizate de Anastase Demian se cuvin amintite cele din catedralele de la Cluj, Timișoara, Arad și Târgu Mureș. S-a implicat activ în munca de ilustrare a revistelor Gândirea și Erdélyi Helikon din Cluj, la Luceafărul și Vremea din Timișoara, și a ilustrat volume semnate de Lucian Blaga, Emil Isac, Octavian Breazu, Sabin Drăgoi, Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, Radu Boureanu ș.a..

 Anastase Demian – Soția artistului
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Experiența sa profesională în mai multe domenii artistice și profesionalismul de care a dat dovadă l-au recomandat pentru amenajarea și decorarea pavilioanelor României din cadrul Expozițiilor Universale de la Paris (1937) și New York (1939).

Activitatea sa profesională a fost răsplătită prin acordarea mai multor distincții: Premiile I și II la Expoziția de afiș comercial de la Paris (1920), Marele Premiu la Salonul Oficial de la Paris (1927), Premiul I la Salonul Oficial de la București (1927) și Medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris (1937).

Lucrarea intitulată Soția artistului, este o compoziție figurativă cu un singur personaj, un seminud feminin ipostaziat șezând, încadrat în spațiul plastic al tabloului ca un „portret cu mâini” văzut din spate și puțin din lateral. Scena este plasată într-un interior întunecos care face ca totul să fie învăluit în mister. O fantă de lumină caldă venită din partea stângă luminează cu discreție și scoate în evidență brațul stâng, o mică parte a trupului și chipul femeii văzut din profil. Este ca și cum personajul ar fi surprins în intimitatea propriului budoar de raza de lumină care pătrunde brusc în odaie prin spațiul creat de întredeschiderea ușii și ea, curioasă, întoarce capul spre stânga pentru a se dumiri.

Anastase Demian alege să organizeze spațiul plastic într-o compoziție statică, dominată de verticala personajului și deschisă spre stânga de direcția privirii femeii. În cadrul spațiului compozițional se evidențiază două centre de interes. Suntem invitați să lecturăm imaginea plastică începând din partea stângă-jos, de la mâna personajului, care este centrul de interes secundar în compoziție, dar important prin faptul că de aici începe lectura. De aici privirea ne este direcționată pe un traseu ascendent, pe linia brațului femeii care reprezintă, de fapt, axul principal al organizării compoziționale. Urmăm acest traseu vizual până la chipul profilat al personajului, situat în mijlocul părții superioare a spațiului plastic, care este principalul centru de interes al lucrării. Apoi privirea coboară pe traseul desenat de corpul personajului în partea dreaptă, traseu mult mai discret, pus în evidență de un contrast valoric mult diminuat. Această verticală curbată se întoarce apoi sinuos înspre stânga, pe linia veșmântului căzut pe talia personajului compunând astfel o elipsă verticală ce încadrează trupul femeii.

Pictorul folosește o construcție cvasipiramidală, de tip clasic, în vârful căreia este situat chipul încărcat de senzualitate al femeii, exponent prin particularizare al „eternului feminin”.

Lucrarea lunii mai 2016

Repartizarea maselor valorice evidențiază dominanta în proporție covârșitoare a tonurilor închise, situate pe majoritatea suprafețelor care compun spațiul plastic, tonalitate care apropie foarte mult contrariile cromatice și creează armonia întregului. Pe de altă parte, aceste mase valorice închise și întinse au ca efect scoaterea în evidență și susținerea prin contrast valoric de închis-deschis a acelui segment al reprezentării motivului antropomorf, realizat de artist în tonuri deschise, pe traseul „desenat” prin lumină între cele două centre de interes, stânga jos – centru sus.

Dar, cu adevărat cele mai importante virtuți artistice pe care  Anastase Demian le etalează în această lucrare și prin care își etalează pe de plin anvergura talentului său de mare pictor, sunt cele legate de alegerea inspirată a registrului cromatic, de modul în care știe să creeze armonii cromatice sublime și de modul plin de rafinament în care artistul știe să lucreze suprafața pânzei și să creeze la nivelul epidermal al pastei pigmentare, încântătoare vibrații cromatice dătătoare de voluptăți picturale menite să încânte privitorii.

Pentru evidențierea principalului centru de interes al compoziției (chipul femeii) pictorul alege să folosească două culori complementare (albastru și oranj) pe care nu le folosește în tente pure, ci în doar în stare de saturație medie și de asemenea evită juxtapunerea celor două contrarii chiar dacă nu sunt foarte sonore, prin interpunerea unei zone de pasaj acromatic aproape de negru, o trecere menită să genereze un acord cromatic al complementarelor care, astfel, se integrează organic în cromatica lucrării și nu tulbură cu nimic armonia ansamblului, ci doar subliniază cu discreție profilul portretului. Mai există aici o mică suprafață colorată cu roșu (buzele chipului feminin), un roșu care se înscrie și el în armonia ansamblului, care nu disonează ci potențează cu ponderație cromatica tabloului. Acest roșu este susținut de la distanță de frumoase grizări închise de verde, așezate cu măiestrie de pictor în fundalul care înconjoară portretul. Tot în redarea cromatică a fundalului, pictorul ne delectează cu frumoase treceri, aproape imperceptibile, de la griuri de verde la griuri de roșu, de la griuri de albastru la griuri de oranj.

În ansamblul ei, lucrarea se bucură de o dominantă subtilă de albastru, foarte bine controlat valoric, situat cu puțin sub valoarea medie. Această dominantă, dimpreună cu ansamblul accentelor cromatice și valorice foarte bine orchestrate de pictor, fac din lucrarea Soția artistului un ansamblu pictural deosebit de ofertant pentru iubitorii de artă, pe care îi invităm pe întreg parcursul lunii mai, să viziteze muzeul nostru, unde, pe lângă Lucrarea lunii mai pot vizita versiunea revizuită și adăugită a expoziției permanente Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între tradiții și inovații (deschisă publicului începând din iunie 2010 și recent adusă la zi), precum și expoziția temporară Arta dialogului european VIII – Pictura în Noua Colonie Internațională de la Baia Mare.

Dr. Ioan Angel Negrean