128 de ani de la nașterea artistului Klein József

Cu un pios omagiu, la data de 30 ianuarie 2024, celebrăm 128 de ani de la data nașterii artistului Klein József. Acesta a fost cunoscut și apreciat ca având un spirit artistic novator, un artist complet, cu o creație artistică extinsă pe direcții diverse de exprimare, de la pictură, gravură, desen și sculptură până la artă industrială și ilustrație de carte. Mereu capabil să se reînnoiască, prin stilul său și-a exprimat complet individualitatea și a rămas unul dintre artiștii emblematici ai Centrului Artistic Baia Mare. Întreaga creație a lui Klein este organic îmbinată cu trecutul artistic și istoric al orașului Baia Mare, precum și cu tradițiile avangardiste ale istoriei centrului de artiști.

Klein József s-a născut la 30 ianuarie 1896, într-o familie de evrei din satul Cermei (Csermő, Tschermei), județul Arad, sat cu o populație cosmopolită. Educația artistică o începe la Școala Superioară de Arte Frumoase din Budapesta, avându-i ca profesori pe Réti István și Ferenczy Károly. În anul 1919 lucrează cu Vilmos Perlrott-Csaba la colonia de artiști din Kecskemét, iar din 1920 se stabilește în Baia Mare și participă la cursurile Școlii de pictură condusă de Thorma János.

Debutează în Baia Mare, bucurându-se de aprecieri de la primele apariții expoziționale, atât din partea criticilor și profesorilor cât și din partea colegilor artiști.

În 1921 este prezent cu lucrări la Collegium Artificum Transylvanicorum, primul mare Salon al artei ardelene de la Cluj, apoi în expoziții la Satu Mare, Arad, Oradea și Timișoara. În anul 1925, anul căsătoriei cu Piroska Kohn, organizează prima expoziție personală la cofetăria Berger din Baia Mare situată la parterul fostului Hotel Ștefan (mai recent fostul Hotel Minerul), pe care o itinerează apoi la Cluj. Aceasta încheie etapa în care și-a însușit cu mare măiestrie „lecția” plein-air, a tradiției Școlii de pictură de la Baia Mare.

Între 1925 și 1927 pleacă, împreună cu soția sa, într-o călătorie de studii la Paris unde ia contact cu maeștrii artei moderne: Léonard Tsuguharu Foujita, Marc Chagall, Pablo Picasso, Pierre Puvis de Chavannes (printre clasici) și Maurice Utrillo. Este firesc ca dezvoltarea sa în acel moment al creației să fie modelată de rezultatele artei contemporane concentrate în capitala Franței.

Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» deține în colecția sa de grafică 21 de desene, studii de nud, realizate la Paris de Klein. Vă prezentăm unul dintre acestea, în realizarea căruia regăsim știința și frumusețea expresivă a liniei constructive, proprie studiului neobosit al marilor maeștri și profesori.

Una din lucrările reprezentative acestei perioade este și compoziția cu nuduri în peisaj „Cele 7 muze”, lucrare aflată în patrimoniul muzeului nostru și prezentată publicului în anul 2023, în cadrul expoziției temporare „Femeia de la model la artista profesionistă”. În această lucrare este evidentă o tehnică de pictură foarte diferită față de creația sa de până atunci, caracterizată printr-o receptivitate crescută față de inovațiile curentelor avangardei, specifică perioadei șederii la Paris. Prin folosirea albului împreună cu structurarea unor contururi stilizate, desenate prin linii sinuoase ce evidențiază eleganța formelor, artistul redă cele șapte nuduri atemporale, mistice, creând o dinamică compozițională ritmică dar pasivă. Așa cum remarca și Murádin Jenő, recunoaștem și în această lucrare faptul că „în încercările sale constructive, el a ajuns poate la cele mai concise, geometrizant sintetice rezultate în acest sens.”După întoarcerea de la Paris desfășoară o activitate expozițională bogată, lucrările sale având un efect stimulativ asupra tinerilor artiști din Baia Mare. A organizat expoziții individuale la Baia Mare, Cluj, București și Timișoara, expoziții în care se remarcă prin faptul că „în esență, el a folosit cu abilitate rezultatele expresionismului, constructivismului și neoclasicismului.”

Totodată, la întoarcerea în Baia Mare, artistul găsește un mediu social și artistic schimbat, ce nu a rămas impasibil încercărilor crizei economice, iar în anii 1930 și 1931 devine participant activ la viața politică a orașului prin spiritul său de avangardă și interesul social. Apreciat pentru cultura sa extinsă, cât și pentru cunoașterea aprofundată a diferitelor tehnici artistice, până la plecarea lui la București (1932), va fi profesorul și mentorul „tinerilor rebeli”, ce înțeleg avangarda artistică printr-o viziune nouă asupra artei cu implicații directe în viața socială a vremii, rol ce îi va fi atribuit mai apoi lui Ziffer Sándor.

Din 1932 până în 1937 locuiește la București unde se alătură grupului avangardist din jurul revistei „Contimporanul”. Pe lângă pictură, pentru a se întreține, abordează și ilustrația de carte, grafica pentru copii, sculptura mică și arta industrială. Din această perioadă datează și o sculptură de mici dimensiuni aflată în patrimoniul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» realizată din teracotă smălțuită, lucrare ce poate fi admirată în cadrul expoziției permanente „Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între tradiții și inovații”.

După anul 1937, anul revenirii în Baia Mare, expune din nou la Cluj și Timișoara. „Iarna” este una din lucrările din seria tematică ilustrând diverse munci sezoniere specifice celor 4 anotimpuri, prezentate pentru prima dată în cadrul expoziției de la Cluj, din anul 1937. Lucrarea, de mari dimensiuni, se află în patrimoniul muzeului nostru și este inclusă în expoziția permanentă amintită mai sus. În această serie, artistul revine la o descriere narativă prin care surprinde expresia cea mai autentică a omului muncitor.În această lucrare (asemenea întregii serii expuse) atracția lui pentru suprafețele decorative este exemplificată cu succes, artistul folosind o reprezentare ce amintește de lumea lui Gauguin, în timp ce creează o atmosferă ce ne duce cu gândul la Brueghel, însă este una eminamente tipică civilizației lemnului din Maramureș la început de secol XX, celebrând munca onestă, viața grea a oamenilor simpli, o imagine cu valoare etnografică prin care artistul relevă importanța comuniunii familiei.

Pictorul surprinde frumusețea muncii și a naturii în mijlocul căreia omul nu este doar o parte a peisajului de iarnă, o pată decorativă sau un accesoriu, omul este actantul ce animă și susține peisajul într-o comuniune firească cu acesta. Compoziția dinamică este excelent compusă în reproducerea pitorescului unei zile de iarnă în lumina amurgului ce încălzește atmosfera rece. Suprafața picturală este tratată în tonuri deschise cu umbre alungite de un albastru irizant și reflexe pictate delicat printr-o tratare neobișnuită a culorii, în tehnica uleiului, asemănătoare pastelului, reprezentativă creației lui Klein. Ritmicitatea verticală a trunchiurilor de copaci din marginea pădurii echilibrează perspectiva aproape realistă și forța tăietorului de lemne ce se desprinde direct din suprafața înzăpezită. Fețele oamenilor sunt abia marcate, nu reflectă emoții sau gânduri, un mod particular de reprezentare a personajelor întâlnit în întreaga operă a artistului din această perioadă. Acestea sunt redate sculptural, printr-un contur fin, abstract și stilizat, printr-un contrast valoric ce decupează formele, cu o economie de culoare și o abordare similară expresionismului german cu ecouri ale noii obiectivităţi.

Pe lângă pictura sa, este semnificativă și creația lui Klein în domeniul graficii, prin care, în această perioadă interbelică, caută modalități noi de exprimare. Muzeul nostru deține două linogravuri datate în anul 1932. Una dintre acestea o regăsiți în imaginea de mai jos. În linogravuri, artistul este un constructivist, expresionist și cubist în același timp. Linogravurile lui sunt teste de simplitate, în care caută firescul compozițiilor perfecte, lăsând deoparte tot ce nu este necesar, un fel de expresie a subiectului reprezentării.În 1938 expune la Baia Mare alături de Szervátiusz Jenő, Lidia Agricola, Vasile Kazar și alții.

După moartea sa, în anul 1962, Muzeul din Baia Mare îi organizează o expoziție comemorativă, iar în 1966 și 1973 expoziții retrospective.

În mod tragic, destinul artistic de excepție al lui Klein József a fost curmat în anul 1944, când pictorul împreună cu soția sa au căzut victimele deportărilor în masă, urmând ca în anul următor să se stingă în circumstanțe necunoscute, fie la Auschwitz, fie în lagărul de concentrare Melk.

Raluca Pop, muzeograf

Popescu Florentina, documentarist

Bibliografie:

Murádin Jenő, Klein Jozsef, editura Kriterion București, 1977;

Tiberiu Alexa, Traian Moldovan, Mihai Muscă, Centrul Artistic Baia Mare 1896-1996 – The Baia Mare Artistic Centre, Baia Mare, 1996.

Webografie:

http://korunk.org/letoltlapok/zh_Korunk1974februar.pdf – „Klein József és Nagybánya”, pag. 159-160;

https://muzartbm.ro.