Apologia tăcerii și a căutării. Dan Băjenaru, Portretul lui Lucian Blaga

Motto: O cultură e ca o sămânță de plantă încărcată cu o seamă limitată de posibilități. Când cultura începe să-și realizeze posibilitățile, acestea se actualizează toate la timpul lor, nici mai curând, nici mai târziu, fiind deopotrivă date la iveală de sufletul latent al culturii. (Lucian Blaga)

Lucian Blaga, personalitate complexă a culturii române, a lăsat o moștenire valoroasă în domenii precum filosofie, poezie, dramaturgie și eseistică. Născut pe 9 mai 1895 în Lancrăm și decedat pe 6 mai 1961 la Cluj-Napoca, Blaga și-a dedicat viața explorării umanului și a condiției umane prin intermediul operelor sale.

Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» a ales să îl omagieze pe Lucian Blaga, marcând luna mai, cu o lucrare portret ce îl înfățișează pe acest ilustru gânditor. Portretul realizat de pictorul Dan Băjenaru (1900-1988) și aflat în patrimoniul muzeului, servește drept memento al contribuțiilor sale semnificative la cultura și literatura română.

Ca eseist, Blaga a abordat subiecte filosofice complexe, examinând natura realității și a conștiinței umane. În poezie, el a creat versuri profunde, uneori metafizice, care au captivat imaginația cititorilor. Ca dramaturg, lucrările sale au adus în scenă dilemele existențiale și psihologice. Ca traducător, a adus în limba română opere semnificative din literatura mondială. Ca profesor universitar, a împărtășit cunoștințele și pasiunea sa pentru gândire și cultură. Ca diplomat și academician, Blaga a reprezentat și a promovat cultura română pe plan internațional.

Astfel, alegerea Portretului lui Lucian Blaga drept lucrarea lunii mai și expunerea lui în sălile expoziționale ale Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» este o recunoaștere a impactului durabil pe care acest om de cultură l-a avut și continuă să-l aibă în conștiința colectivă a poporului român. Demersul nostru critic presupune prezentarea lucrării dintr-o dublă perspectivă: analitică, propunând publicului lectura vizuală a portretului unuia dintre cele mai emblematice figuri ale culturii românești, Lucian Blaga, realizat de remarcabilul pictor Dan Băjenaru și respectiv de promovare a patrimoniului muzeal.

Format în mediul academic al Școlii de Arte Frumoase din București, promoția 1926, sub îndrumarea lui G.D.Mirea și al sculptorului Dimitrie Paciurea, Dan Băjenaru începând din anul 1927 își desăvârșește studiile artistice în cadrul Academiilor Julian și Ranson din Paris.

De remarcat este faptul că, în timpul studiilor efectuate în țară lucrează constant în cadrul coloniei băimărene în verile anilor 1919-1926. De asemenea, pictorul a avut o activitate expozițională intensă, fiind prezent pe simezele galeriilor de artă internaționale din Paris (1927), Madrid (1928), Budapesta (1947), Beirut (1969), Hamburg (1973), Ciudad de Mexico (1973), New York, Los Angeles (1974), Berlin (1974) și naționale, în cadrul Salonului Oficial (1929) al Tinerimii Artistice și al Grupului Nostru (1930-1949). Recunoașterea internațională a meritelor sale artistice o va primi în anul 1937 când a fost distins cu Medalia de argint la Expoziția Universală de la Paris.[1]

Lucrarea Portretul lui Lucian Blaga, intrată în patrimoniul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» în anul 1982 prin achiziție, portretizează una dintre cele mai importante figuri ale culturii românești, care s-a remarcat prin lirica vitalismului dionisiac, un sistem filosofic comparabil ca structură și conținut cu cel al marilor gânditori universali și prin piese de teatru impregnate de suflul expresionist.

Pentru a percepe mesajul operei pictorului Dan Băjenaru este necesar să pătrundem succint și în personalitatea lui Lucian Blaga, redutabil eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat, o figură proeminentă a culturii românești cu o vocație intelectuală de excepție.

Născut și format intelectual într-o familie cu tradiții ecleziastice, Blaga va transcrie și va păstra întipărită în suflet până la sfârșitul vieții, amintirea peisajului copilăriei și adolescenței într-o manieră mitică. Tot ceea ce acumulase în această perioadă, interesul pentru astronomie și psihologie, lectura operelor lui Goethe, Schiller, Alecsandri, Eminescu și ale marilor filosofi precum Spinoza, Schopenhauer, Platon sau Hegel, l-au transformat pe Blaga într-un fin receptor al valorilor universale.

Creația lui Blaga se cristalizează în perioada interbelică, o epocă de criză majoră a istoriei europene și care își va găsi reflexia într-o operă poetică, filosofică, dramatică și eseistică de anvergură mondială, ceea ce justifică faptul că în anul 1956 a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură.

Portretul lui Lucian Blaga realizat de talentatul pictor Dan Băjenaru, reprezintă o capodoperă ce combină măiestria tehnică cu expresivitatea artistică într-un mod inedit și captivant. Băjenaru, un artist care și-a modelat principiile academiste după absolvirea Școlii de Belle Arte din București în 1925, a căutat mereu să exploreze noi direcții în arta sa, experimentând cu tehnici și culori într-un mod care îi redefinesc operele și îl plasează într-o categorie aparte în peisajul artistic românesc.

Perioada de studii a lui Băjenaru în Franța (1927-1932) l-a expus la diverse curente artistice europene, iar influențele modernismului, impresionismului, și expresionismului sunt vizibile în Portretul lui Lucian Blaga. Aceste contaminări stilistice se regăsesc în redarea expresivității faciale a poetului, în aerul atemporal ce înconjoară figura sa și în privirea pătrunzătoare ce captivează privitorul.

Un aspect remarcabil al portretului este modul în care este captată lumina. Băjenaru reușește să creeze o atmosferă luminoasă ce inundă întreaga compoziție, conferind acesteia o aură de mister și solemnitate. Prin tușele de culoare modelate în secvențe repetitive, artistul obține o armonie a suprafeței care adaugă profunzime și textură portretului.

Alternarea volumelor de culoare și tușa de contur redusă contribuie la impresia de tridimensionalitate a figurii lui Blaga, iar tentele subtile de impresie a corporalității completează portretul, aducându-i un caracter realist și vibrând de viață.

Vestimentația elegantă a poetului este reprezentată cu o delicatețe aparte, iar topirea formei în suprafața pictată adaugă un aer de imaterialitate și sublim întregii compoziții. Astfel, portretul omului de cultură devine mai mult decât o simplă reprezentare fizică, în același timp este o incursiune în lumea sa interioară și în universul său intelectual.

În concluzie, portretul realizat de Dan Băjenaru este o operă ce îmbină cu măiestrie tehnica picturală cu expresivitatea artistică, reflectând nu doar fizionomia poetului Lucian Blaga, ci și profunzimea gândurilor și emoțiilor sale. Este un exemplu remarcabil al abilităților artistice ale lui Băjenaru și al sensibilității sale în captarea esenței umane și a atmosferei din jurul acesteia.

[1] Tiberiu Alexa, Traian Moldovan, Mihai Muscă, Centrul Artistic Baia Mare. 1896 – 1996. The Baia Mare Artistic Centre, Muzeul Județean Maramureș, Baia Mare, Decembrie 1996 – August 1997, p.279;

Bibliografie:

Tiberiu Alexa, Traian Moldovan, Mihai Muscă, Centrul Artistic Baia Mare. 1896 – 1996. The Baia Mare Artistic Centre, Muzeul Județean Maramureș, Baia Mare, Decembrie 1996 – August 1997.

Dr.Botiș N. Enikő

Istoric și critic de artă

Muzeograf