Caesar Joachim Herrer

A fost una dintre prezenţele oarecum „exotice” în viaţa artistică a centrului băimărean, biografia sa descriind traseul neobişnuit al unui artist occidental care s-a naturalizat în spaţiul Europei Centrale parcurgând, aşadar, în sens invers, procesul dezvoltării profesionale care de obicei l-au mânat pe artistul răsăritean înspre culturile apusului european.

Caesar Joachim Herrer, Spălătoreasă în grădină, 1905

EDUCAŢIA

S-a născut în Spania la Luanco (23.12.1868) şi şi-a săvârşit educaţia artistică în trei etape succesive. Mai întâi la Madrid (1888-1892) apoi la Paris (1893-1895) unde a urmat pentru scurt timp studii de desen şi pictură la Academia Julian, şi în sfârşit la München (1895-1898). În capitala Bavariei a studiat pictura la Academia regală bavareză de arte frumoase sub îndrumarea lui Ludwig Herterich şi, în paralel, cu Simon Hollósy în cadrul şcolii sale private de pictură.

ACTIVITATEA LA BAIA MARE 1897–1906

Participând vreme de 10 ani la viaţa artistică băimăreană, Caesar Herrer a devenit una dintre personalităţile mai deosebite ale istoriei timpurii a Centrului Artistic Baia Mare, fiind de asemenea cel dintâi creator de obârşie apuseană care a dobândit statutul juridic de cetăţean al oraşului – pe atunci – „liber regesc” Baia Mare.

Mai întâi a activat, în verile anilor 1897 şi 1898, în cadrul coloniei temporare a studenţilor Şcolii Hollósy. Apoi, începând din 1899, a activat ca artist independent. În 1900 avea să se căsătorească cu Alexandrina Drumar – fiică a unor negustori băimăreni înstăriţi şi, pe acest temei juridic, a obţinut şi statutul de rezident permanent al oraşului. Astfel artistul spaniol a devenit un exponent de marcă al primului val de colonişti permanenţi stabiliţi la Baia Mare, contribuind, alături de Károly Ferenczy, Béla I. Grünwald, Pál Benes, etc., la fondarea coloniei artistice permanente de aici. De altminteri, împreună cu soţia sa, a cultivat relaţii de prietenie apropiată cu familia Ferenczy. În 1899, Károly Ferency a realizat un remarcabil portret al lui Caesar Herrer, proiectat într-o atmosferă panteistă, caracteristică unor căutări specifice esteticii simboliste. Cinci ani ani tîrziu, tot Károly Ferenczy realizează un dublu portret al familiei Herrer (Caesar şi Alexandrina), lucrare aflată azi în colecţia Galeriei Naţionale Maghiare din Budapesta.

După ce Hollósy şi şcoala sa müncheneză au părăsit definitiv Baia Mare în 1901, Herrer a continuat să activeze la Baia Mare în cadrul coloniei permanente, efectuând stagii de documentare şi creaţie în Spania şi Italia.

Pe de altă parte, este semnificativă şi creaţia propriu-zisă pe care artistul a realizat-o în perioada sa băimăreană. În decursul celor zece ani a practicat o pictură realistă, balansată între rigoarea plein air–istă şi un colorism mai apropiat libertăţilor de exprimare impresionistă. S-a preocupat îndeosebi de peisagistică şi portretistică, rămânând profund ataşat viziunii solare, mediteraneene, specifice colorismului picturii spaniole. A realizat un număr apreciabil de lucrări, între 1899 şi 1905 o parte fiind prezentate la Budapesta în cadrul expoziţiile anuale oficiale organizate de Societatea Naţională Maghiară a Artiştilor Plastici, respectiv în expoziţiile anuale ale Salonului Naţional. La Baia Mare lucrările lui Caesar Herrer au fost expuse mai întâi în 1912, în cadrul Expoziţiei jubiliare

Tiberiu Alexa

director, Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»