Gheza Vida și Centrul Artistic Baia Mare – 4
4. CE MAI OBSERVĂM DESPRE FIXAREA ŞI DISEMINAREA SEMNIFICAŢIILOR OPEREI LUI VIDA ÎN SFERA ACTUALEI COMUNICĂRI „DEMOTICE”/DE MASĂ – CU PRECĂDERE ÎN/PRIN INSTRUMENTELE ELECTONICE DE MEDIATIZARE:
4.1. Că reperele majore fixate în ierarhia canonică se regăsesc, în litera şi spiritul lor, printre ideile/valorile majore diseminate către publicul larg. Diverse postări (blog, web etc.) îşi însuşesc şi promovează reperele axiologice fixate prin discursul canonic: se consemnează astfel despre Vida că este „…unul dintre cei mai importanţi sculptori moderni din Romania…”[i]; se observă cum „Ceea ce impresionează în opera lui Vida Gheza (1913-1980), deschizător de noi drumuri în sculptura românească în lemn este coerenţa, unitatea şi forţa de comunicare a unui univers puternic, încastrat în spiritualitatea satului arhaic, dar şi în cutumele din lumea atât de ciudată a minerilor transilvani. Consubstanţialitatea dintre artă şi mitologie (explicită sau implicită) determină în imaginile realizate cel mai adesea în lemn – dincolo de originalitatea de limbaj, înscrierea lor într-un orizont în care constantele spiritualităţii noastre devin motive sau dominante ale creaţiei. Ca atare inovarea la Vida este una de esenţă, limbajul plastic fiind corolar al acesteia, înglobând însă şi sugestii din plastica europeană a epocii (în special sugestii de tip expresionist)..”[ii];
4.2. Timide, dar salutare tentative de aşezare a creaţiei lui Vida în «context paneuropean» acum, când timpul prezent pare împingă până către fetiş subsumarea adecvarea birocratică la ceea ce ni se spune că ne-ar «cere Europa»: „Sculptori ca (…) au ilustrat, prin atitudine, iconografie şi filosofie implicită, reperele, aspiraţiile şi utopiile unui sistem care avea o enormă nevoie de a se promova doctrinar şi de a se acredita simbolic. Excepţie fac, în acest monoton ansamblu, două personalităţi singulare în felul lor în sculptura romanească: Vida Gheza (1913 – 1980) … [şi] … Gheorghe Anghel (1904 – 1966). (…) Statuara românească se înscrie în cea mai elegantă, tipologică şi esenţială „monumentalistică” europeana şi de ce nu universală. (…) totul ni se certifică ca valoare a statuarei româneşti prin opera, probabil, a celui mai prolific maestru al cioplirii lemnului din sculptura românească, onestul Vida Geza, prin remarcabilele sale lucrări monumentale de la Moisei şi Monumentul Victoriei de la Carei”[iii]
[i] http://tudorphotoblog.blogspot.ro/2013/03/sculptorul-vida-gheza-centenar-1913-2013.html, la 5 martie 2013
[ii] A[lexandra].R[us]., în loc. cit., la 13 mai 2013.
[iii] Alin Neacşu, „Sculptura modernă românească – trăsături definitorii”, în http://www.sculptor-neacsu.eu/articol-sculptura/sculptura-moderna-romaneasca–trasaturi-definitorii.html, la 26 septembrie 2011.
Înapoi la pagina principală… Citeşte mai departe…
Dr. Tiberiu ALEXA
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»
