GHEZA VIDA ŞI CENTRUL ARTISTIC BAIA MARE
OBSERVAŢII PRIVIND O REAŞEZARE ÎN CONTEXT
Aniversările, îndeobşte cele jubiliare, reprezintă cel mai adesea şi prilejuri de evaluări retrospective, de examinări, reexaminări ori actualizări ale statutului operei unui creator în tabla de valori consacrata. În peisajul culturii noastre contemporane, asemenea prilejuri se confundă, din păcate, şi cu prea rarele – de nu cumva singularele – împrejurări ce stimulează readucere în actualitate a creaţiilor unor personalităţi care, în condiţii de normalitate, s-ar cuveni să beneficieze de un interes constant, de regularitate, precum şi de „revizitări” periodice prin adecvarea demersurilor analitic şi interpretativ – atunci când este cazul – la schimbările de sensibilităţi şi de contextualizări nou apărute pe scena socio-culturală. Exemplu relevant printre (mai multe) altele, „Centenarul Vida 1913-2013” constituie însă şi un „caz” aparte[i].
Comemorând un secol de la naşterea artistului, consemnând apoi 33 de ani de la trecerea sa în istorie, examinarea poziţionării operei lui Gheza Vida în contextul tablei de valori a artelor plastice româneşti contemporane ne relevă câteva constatări semnificative.
1. CE OBSERVĂM PRIVIND ÎN INTERIORUL IERARHIEI CANONICE ?
1.1. Constatăm că opera lui Vida beneficiază pe mai departe de autoritatea de consacrare aşa cum aceasta s-a configurat prin judecăţile de valoare ale criticii si istoriografiei de artă în deceniile 1950–1980. Cinci volume şi albume cu caracter monografic (unul în străinătate), prezentări în 6 lexicoane şi dicţionare (trei în străinătate), studii de caz, analize şi consemnări în 29 de volume de autor şi colective de autori (patru în străinătate), 45 de articole proprii publicate în presa scrisă, aproape 300 de articole şi studii ce i s-au consacrat în presa scrisă din România, Germania, Ungaria, Suedia, Iugoslavia, Franţa, Spania etc., reprezintă fundamentul bibliografic înregistrat (1934-1980)[ii] al coagulării unor evaluări care fixează creaţia lui Vida în topul valorilor canonice ale sculpturii româneşti contemporane. Citeşte mai departe…
2. CE OBSERVĂM DESPRE IERARHIA CANONICĂ ÎNSĂŞI ?
Că, în ultimele două decenii, ierarhia canonică se află ea însăşi într-un discret dar clar proces de „punere sub asediu” prin:
2.1. ignorare şi/sau marginalizare publică; 2.2. prin absenţa unei scrieri de autoritate canonică (n-a existat niciodată un „tratat al Academiei Române” în domeniul artelor moderne şi contemporane româneşti); 2.3. prin contestarea postcomunista a însăşi validităţii „tablei de valori” canonice. Citeşte mai departe…
3 CE OBSERVĂM DESPRE REVERBERAŢIILE IERARHIEI CANONICE ÎN ACTUALITATEA POSTCOMUNISTĂ?
Adaosurile de „plusvaloare” expoziţională şi bibliografică pătrunse pe piaţă, din 1990 încoace, sunt mai degrabă modeste cantitativ dar substanţiale ca relevanţă şi putere de circulaţie, ele ranforsând, deocamdată, poziţia lui Vida în ierarhia canonică. Citeşte mai departe…
4. CE MAI OBSERVĂM DESPRE FIXAREA ŞI DISEMINAREA SEMNIFICAŢIILOR OPEREI LUI VIDA ÎN SFERA ACTUALEI COMUNICĂRI „DEMOTICE”/DE MASĂ – CU PRECĂDERE ÎN/PRIN INSTRUMENTELE ELECTONICE DE MEDIATIZARE:
4.1. Că reperele majore fixate în ierarhia canonică se regăsesc, în litera şi spiritul lor, printre ideile/valorile majore diseminate către publicul larg. Diverse postări (blog, web etc.) îşi însuşesc şi promovează reperele axiologice fixate prin discursul canonic: se consemnează astfel despre Vida că este „…unul dintre cei mai importanţi sculptori moderni din Romania…”[iii]; Citeşte mai departe…
5. CE NU OBSERVĂM ÎNSĂ DESPRE ARTISTUL VIDA ŞI DESPRE OPERA SA?
5.1. contextualizarea devenirii sale intelectuale şi artistice în relaţii generative cu mediul profesional de formare: MIŞCAREA ARTISTICĂ BĂIMĂREANĂ; Citeşte mai departe…
[i] Despre Vida, un pertinent articol postat în media electronică de Grigore Arbore concluzionează astfel: „Centenarul lui Gheza Vida este o bună ocazie pentru a ne cunoaşte mai bine artiştii de seamă, a căror umanitate se recunoaste în opere cu semnificaţii nelaterate de timp şi evenimente.”
[ii] Vezi „Bibliografia. Întocmită în colaborare cu Gheorghe Vida”, în Raoul Şorban, Vida, Editura Meridiae, Bucureşti 1981, p. 83-88.
[iii] http://tudorphotoblog.blogspot.ro/2013/03/sculptorul-vida-gheza-centenar-1913-2013.html, la 5 martie 2013
Dr. Tiberiu ALEXA
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»
