Nagybányai Művészeti Központ (1896 – 2007)
NAGYBÁNYAI MŰVÉSZETI KÖZPONT (1896 – 2007). PÁNEURÓPAI AZONOSSÁG ÉS FOLYAMATOS TÖRTÉNELMI FEJLŐDÉS Dr. Tiberiu Alexa Egy belföldi és külföldi nagyszámú egyéni és együttes közönségtudat Nagybánya város mentális jelentését a „festők városa” kép közvetítésével rögzítette. Egy ilyesfajta szimbolikus kép kialakítása, majd pedig egy századot meghaladó időbeni ellenállása, egy összetett fejlődési folyamat eredménye[i]. Ennek folytán, a nagybányai művészeti mozgalom egyes szakintézmények állandósult szerkezeteire alapozódott, mely intézmények működésének a folytonossága saját történelme szálán halad felfelé, és összeköti a jelenkori kortársságot a Hollósy Simon által 1896-ban megvalósított alapító cselekménnyel. 113 év alatt több, mint 4.000, Európa legkülönbözőbb kulturális területeiről Nagbányán egybegyűlt képzőművész (festők, szobrászok, grafikusok,
GHEZA VIDA ŞI CENTRUL ARTISTIC BAIA MARE
OBSERVAŢII PRIVIND O REAŞEZARE ÎN CONTEXT Aniversările, îndeobşte cele jubiliare, reprezintă cel mai adesea şi prilejuri de evaluări retrospective, de examinări, reexaminări ori actualizări ale statutului operei unui creator în tabla de valori consacrata. În peisajul culturii noastre contemporane, asemenea prilejuri se confundă, din păcate, şi cu prea rarele – de nu cumva singularele – împrejurări ce stimulează readucere în actualitate a creaţiilor unor personalităţi care, în condiţii de normalitate, s-ar cuveni să beneficieze de un interes constant, de regularitate, precum şi de „revizitări” periodice prin adecvarea demersurilor analitic şi interpretativ – atunci când este cazul – la schimbările de sensibilităţi şi de contextualizări
Gheza Vida și Centrul Artistic Baia Mare – 5
5. CE NU OBSERVAM ÎNSA DESPRE ARTISTUL VIDA ŞI DESPRE OPERA SA? 5.1. contextualizarea devenirii sale intelectuale şi artistice în relaţii generative cu mediul profesional de formare: MIŞCAREA ARTISTICĂ BĂIMĂREANĂ; 5.2. contextualizarea activităţii, carierei artistice şi a semnificaţiilor operei sale în raport cu ambianţa mediului de proximitate culturală: CENTRUL ARTISTIC BAIA MARE; 5.3. definirea precisă a parametrilor stilisticii operei sale în filiaţia estetică a modelelor „neo-obiectualist” şi expresionist în contextul antiavangardismului proletcultist din deceniu şase – cu toate consecinţele argumentative de rigoare (inclusiv cu nuanţarea particularităţii cel puţin „neaşteptate” a afirmării unei stilistici de factură expresionistă în ambianţa „realist socialistă” a anilor 1950,
Gheza Vida și Centrul Artistic Baia Mare – 4
4. CE MAI OBSERVĂM DESPRE FIXAREA ŞI DISEMINAREA SEMNIFICAŢIILOR OPEREI LUI VIDA ÎN SFERA ACTUALEI COMUNICĂRI „DEMOTICE”/DE MASĂ – CU PRECĂDERE ÎN/PRIN INSTRUMENTELE ELECTONICE DE MEDIATIZARE: 4.1. Că reperele majore fixate în ierarhia canonică se regăsesc, în litera şi spiritul lor, printre ideile/valorile majore diseminate către publicul larg. Diverse postări (blog, web etc.) îşi însuşesc şi promovează reperele axiologice fixate prin discursul canonic: se consemnează astfel despre Vida că este „
Gheza Vida și Centrul Artistic Baia Mare – 3
CE OBSERVĂM DESPRE REVERBERAŢIILE IERARHIEI CANONICE ÎN ACTUALITATEA POSTCOMUNISTĂ? Adaosurile de „plusvaloare” expoziţională şi bibliografică pătrunse pe piaţă, din 1990 încoace, sunt mai degrabă modeste cantitativ dar substanţiale ca relevanţă şi putere de circulaţie, ele ranforsând, deocamdată, poziţia lui Vida în ierarhia canonică. 3.1. Expoziţiilor băimărene menţionate mai sus li se asociază doar o singură altă manifestare retrospectivă, însă de anvergură şi impact major: expoziţia Arhetipuri sculpturale. Sculptură în lemn, realizată cu piese din colecţiile proprii la Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti (curator Ana Zoe Pop: iulie-octombrie 2012):„ În ciuda mulţimii lucrărilor, iubitorii de sculptură în lemn vor distinge
Gheza Vida și Centrul Artistic Baia Mare – 2
2. CE OBSERVĂM DESPRE IERARHIA CANONICĂ ÎNSĂŞI ? Că, în ultimele două decenii, ierarhia canonică se află ea însăşi într-un discret dar clar proces de „punere sub asediu” prin: 2.1. ignorare şi/sau marginalizare publică; 2.2. prin absenţa unei scrieri de autoritate canonică (n-a existat niciodată un „tratat al Academiei Române” în domeniul artelor moderne şi contemporane româneşti); 2.3. prin contestarea postcomunista a însăşi validităţii „tablei de valori” canonice. Cel puţin deocamdată – şi spre deosebire de „câmpul de luptă” al literaturii contemporane – câmpul artelor plastice româneşti contemporane pare să fie contaminat într-o măsură mai mică de visceralităţi atitudinale şi verbale proprii negărilor demolatoare. Cel
Gheza Vida și Centrul Artistic Baia Mare – 1
CE OBSERVĂM PRIVIND ÎN INTERIORUL IERARHIEI CANONICE? 1.1. Constatăm că opera lui Vida beneficiază pe mai departe de autoritatea de consacrare aşa cum aceasta s-a configurat prin judecăţile de valoare ale criticii si istoriografiei de artă în deceniile 1950–1980. Cinci volume şi albume cu caracter monografic (unul în străinătate), prezentări în 6 lexicoane şi dicţionare (trei în străinătate), studii de caz, analize şi consemnări în 29 de volume de autor şi colective de autori (patru în străinătate), 45 de articole proprii publicate în presa scrisă, aproape 300 de articole şi studii ce i s-au consacrat în presa scrisă din
Ion Popescu-Negreni (1907-2001), Somnul
Nume cu multiple şi relevante rezonanţe în pictura românească a secolului XX, Ion Popescu-Negreni s-a născut în 2 ianuarie 1907, în comuna Negreni din județul Olt şi a trăit până în 28 octombrie 2001, când se stinge din viaţă la București. Trăgându-şi seva talentului său din descendenţa străbunicului, un călugăr iconar, venit tocmai de la muntele Athos şi stabilit la Negreni, tânărul Ion Popescu se înscrie la Academia de Arte Frumoase din București, unde studiază pictura la clasa profesorilor Camil Ressu și Constantin Artachino, până la absolvirea din anul 1931. Mai târziu, între 1954 – 1972, devine el însuşi profesor la
