Thorma János

Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» celebrează astăzi, 24 aprilie 2023, 153 de ani de la nașterea artistului băimărean și profesorului Școlii libere de Pictură, Thorma János.

În studiul său „Despre educația artistică” dezvoltă ideea că singurul principiu de bază al educației este „Studierea profundă, cu iubire a naturii, simțirea acelei legături adânci, calde, ce există între natura exterioară și sufletul omului(…)studentul trebuie atenționat,(…)să înțeleagă realitatea în toate formele ei de manifestare, să-i priceapă atât esența cât și detaliile” [6]. Manuscrisul este considerat a fi prima formulare autodeclarată a crezului artistic al băimărenilor acelei epoci [4].

Născut la Kiskunhalas în 24 aprilie 1870 și stabilit încă din copilărie la Baia Mare (1884), l-a avut la începerea studiilor, ca profesor de desen pe Horváth Henrik care l-a îndreptat și pe băimăreanul Réti István spre cariera de pictor. Își continuă studiile la Budapesta, la Școala de desen după model (1887-1888) unde îl are ca profesor pe Bertalan Székely, apoi a fost elevul lui Hollósy Simon la Școala particulară de pictură din München a acestuia (1888-1890), unde „A devenit cel mai bun student al lui Hollósy și a intrat într-o comuniune spirituală interioară strânsă cu el” [1]. Excepție a făcut anul 1889, când se înscrie la Academia Regală Bavareză din același oraș, unde frecventează pentru câteva luni cursurile lui Alexander Liezen-Mayer. În perioada müncheneză Thorma János a făcut parte din grupul de artiști ce a demarat pregătirile pentru colonizarea artistică a orașului Baia Mare. A întreprins mai multe călătorii de studiu la Paris, unde își finalizează educația artistică la Academia Julian (1891-1895), iar mai apoi călătorește în Italia, Olanda, Germania și Spania.

După anul 1901, odată cu plecarea definitivă a lui Hollósy Simon din Baia Mare (probabil și în urma unei altercații mondene în care se spune că a fost implicat și Thorma), îl regăsim alături de Ferenczy Károly, Iványi Grünwald Béla și Réti István, printre fondatorii Școlii Libere de Pictură.

În anul 1909, a conceput împreună cu Réti István programul de reabilitare al școlii, a întreprins demersuri în vederea construirii de noi ateliere, primirii de fonduri pentru activitățile acesteia, asigurării biletelor gratuite de tren pentru studenți și a contribuit la asigurarea funcționării școlii în sezonul de iarnă, cât și la asigurarea de subvenții alocate studenților. De asemenea, în 1911 îl regăsim ca membru fondator al Asociației Pictorilor Băimăreni, iar în 1914 îi revine în întregime sarcina corecturii și administrației Școlii libere de Pictură.

 Thorma János și-a asumat în timp, mai ales după decesul lui Ferenczy Károly (1917),  un rol mai activ în administrația și conducerea Școlii de Pictură de la Baia Mare până în 1927, când conducerea acesteia a fost preluată de Mikola András și Krizsán János. Tot în această perioadă, mai exact după 1919, datorită diplomației și autorității sale incontestabile, a colaborat cu success cu autoritățile administrative, cu implicare în consiliul orășenesc, reușind să relanseze Școala liberă de Pictură „îndrumând serii de zeci de cursanți recrutați din academiile de arte de la București, Iași, Cluj, Chișinău și Budapesta (…), iar, când și când, câte unul-doi veniți din Austria, Franța, Cehoslovacia, U.R.S.S. și Iugoslavia” [2]. Fotografiile rămase mărturie din acei ani ne dezvăluie o atmosferă boemă, un număr generos de studenți, grupuri fotografiate în pitorescul peisajului băimărean și împrejurimi, deseori însoțite de muzicanți. „Orașul acesta este ca o mare paletă” [6] ar fi declarat Thorma.

Cu timpul, sub presiunea zilnică a administrării și corecturii procesul său artistic a suferit unele schimbări. Important, în acest sens,  este volumul de documente publicat recent de Sümegi György [9]. De asemenea, noi documente de referință au fost aduse la lumină recent, prin traducerea unor scrisori păstrate la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Maramureș [10].

În fondul documentar al Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare se găsesc mai multe documente ce aparțin perioadei 1914-1929, dovezi ale implicării neobosite din partea lui Thorma János în administrația școlii și în viața artistică a orașului, cum ar fi: dovezi ale plăților pentru lemne de foc, modele, reparații și alte cheltuieli, chitanțe pentru diverse achiziții, liste cumulative cu cheltuieli pentru participanţii Şcolii de Pictură din diverși ani.

Prezint mai jos, din același fond documentar, imaginile a două scrisori: o scrisoare scurtă (1927), din partea dr. Siklay Dezső către Thorma, privind chestiuni juridice referitoare la Colonie în care se pune în discuție plata unei sume pentru servicii prestate și o Aducere la cunoștință emisă de Societatea Pictorilor către primăria oraşului Baia Mare în anul 1929, prin care Thorma János, Börtsök Samu, Mikola András și Krizsán János au fost desemnați în Comisia artistică mixtă a Primăriei. Aceste două scrisori poartă amprenta timpului istoric, prima fiind scrisă în limba maghiară și adresată lui Thorma, iar cea de-a doua, redactată în limba română, fiind adresată primăriei orașului.

Cariera sa artistică a fost încununată de succes încă de la debut, recunoașterea talentului și a muncii sale fiind răsplătite cu onoruri și medalii. În 1894 primește premiul „Mention Honorable” pentru lucrarea „Suferinzii” expusă la Salonul Artelor din Paris, iar în anul 1896 are un succes răsunător la Budapesta, cu lucrarea sa „Martirii din Arad”. Câștigă premiul Casino cu lucrarea „1 Octombrie”, expusă la Palatul de Artă din Budapesta, în anul 1903, urmând ca un an mai târziu, cu aceeași lucrare, să câștige Medalia de Aur la Expoziția Mondială din St. Louis, SUA, iar în anul 1905 expunerea acesteia la Glaspalast în München îi  aduce o nouă medalie. Casa Regală a României l-a decorat, în anul 1924, cu medalia culturală BeneMerenti, ca recunoaștere a întregii activități pedagogice a acestuia iar în 1937, anul morții sale, cu ocazia înființării Asociației  Artiștilor Plastici, a fost ales președinte al acesteia [7].

Pictorul Thorma János este „caracterizat printr-un pluralism al stilurilor” interpretat ca o căutare a drumului individual, de realizare a propriului stil. „Din eterogena varietate de valori artistice oferită de metropolele culturale în jurul anului 1900, Thorma s-a apropiat vizibil de realismul lui Millet și Corbet, de naturalismul rustic cultivat de Jules Bastien-Lepage, de neoromantismul istorist și – episodic – de decorativismul secesionist.” De asemenea, este de remarcat faptul că pictura sa plein air s-a maturizat în perioada de după 1927, perioadă ce coincide cu mariajul cu Kiss Margit, fostă elevă, pictoriță, ce apare în multe din lucrările lui realizate ulterior. „…De la naturalismul lipsit de materie Thorma a ajuns până la urmă, prin coloristica liberă, însorită, la stilul de sensibilitate a postimpresionismului” [5]. 

Lucrarea „Pictorul și modelul”, realizată între anii 1920-1925, este o schiță în ulei pe carton ce se află în patrimoniul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» din anul 1966.

Mesajul acestei lucrări poate fi descifrat printr-o invitație la meditație. Transpusă în limbaj plastic printr-o compoziție închisă, circulară, contrabalansată de verticalitatea șevaletului, prin care este redat spațiul intim al atelierului unde cele două personaje, artistul și modelul, sunt surprinse într-un moment de serenitate, în timp ce  privesc imaginea în lucru.

În această schiță pregătitoare (lucrarea finală nu se regăsește în patrimoniul muzeului nostru), gândită pe structura unei compoziții figurative „măiestrit echilibrată” [8], ghicim un traseu al privirii de la dreapta la stânga, dinspre personaje spre tabloul așezat pe șevalet. Modelul nud devine centrul major de interes al compoziției, prin contrastul valoric dintre silueta feminină și tonurile pure din jur (ultramarinul hainei pictorului, roșul rece al draperiei de pe podium), împreună cu tonurile rupte din fundal (tonuri calde de galben-ocru cu umbre verzui). Construcția în culoare a acestuia este susținută de un desen riguros și un contur modelat cu iscusință. De asemenea, strălucirea albă, de porțelan, a nudului ne dezvăluie asumarea moștenirii marilor maeștrii venețieni din Renașterea târzie.

Deducem din portretele vag redate privirea pictorului care mângâie fața muzei din brațele sale ajungând mai apoi la „tabloul din tablou”, ridicând problema realității creative versus cea a realității imediate, la rândul ei reprezentată în tablou, prin care se creează astfel, un efect de participare la imagine asemănător cu cel al oglinzilor paralele. Un dialog interesant propus de maestrul Thorma. Prezența paletei, cu rol în echilibrul compozițional al lucrării, de întregire circulară, nu este întâmplătoare. Paleta este acel moment zero al creației pictorului, baza de la care artistul își transpune efectiv procesul creativ pe pânză și se exprimă prin culoare și gesturi transmițând mesajul dorit. Citim un mesaj în esență exprimat prin stilizarea bogată în culori, al veșniciei compoziției, căutate printr-o muncă asiduă și schițe elaborate, ce îi caracterizează întreaga creație artistică.

Prin modul liber și improvizat de reprezentare, prin importanța absolută a culorii, Thorma János își dezvăluie individualitatea artistică instinctivă, ajunsă la maturitate. Recunoaștem de altfel, pe tot parcursul creativ al profesorilor și elevilor Școlii de Pictură de la Baia Mare, o maturitate și consecvență artistică reprezentativă ce se reflectă în timp ca însemnătate, îndemn și model de urmat până la generațiile de azi.

Bibliografie:

[1] ***, Meghalt Thorma János, a híres nagybányai festőművész, în: Brassói Lapok, an 43, nr.262, 8 decembrie 1937, p.4.

[2] Tiberiu Alexa, Traian Moldovan, Mihai Muscă, Centrul Artistic Baia Mare 1896-1996 – The Baia Mare Artistic Centre, Baia Mare, 1996.

[3] Murádin Jenő, Thorma János 1848-as képei – A „Talpra magyar!” és az „Aradi vértanúk”históriája – Thorma János Múzeum Halasi Múzeum Alapítvány Kiskunhalas, 1998.

[4] Tímár Árpád, A nagybányai művészek 1898-as művészetpedagógiai programja, Ars Hungarica 1, 2001, p.143-152.

[5] Rád Silvia, Femeia și natura în arta lui Janos Thorma”, în: Thorma János (1870-1937) nemzetközi vándorkiálitás / Internationale János Thorma (1870-1937, Wanderausstellung / Expoziţie itinerantă internaţională Thorma János (1870-1937 / János Thorma 1870-1937 international traveling exhibition, Kecskemét, Baia Mare, Kiskunhalas, München, Stuttgart, Berlin, Budapest 2012-2013; Kiskunhalas, 2012, p.50-56.

[6] Büki Barbara, De-altfel Thorma – Thorma și nimeni altul, în: Thorma János (1870-1937) nemzetközi vándorkiálitás / Internationale János Thorma (1870-1937, Wanderausstellung / Expoziţie itinerantă internaţională Thorma János (1870-1937 / János Thorma 1870-1937 international traveling exhibition, Kecskemét, Baia Mare, Kiskunhalas, München, Stuttgart, Berlin, Budapest 2012-2013; Kiskunhalas, 2012, p.48-49.

[7] Bay Miklós, Boros Judit, Murádin Jenő (szerk.), Thorma, Budapest 1997.

[8] Ioan A. Negrean, Motivul antropomorf în pictura din «Centrul Artistic Baia Mare» – De la realismul plein air-ist la postmodernism, Baia Mare, 2014.

[9] Sümegi György, Kiskunhalastól Nagybányáig 2. Dokumentumok Thorma János munkásságához és a nagybányai művésztelephez, Kiskunhalas, 2016.

Surse online:

[10] Marian Ilea, Janos Thorma în Arhivele Naţionale de la Baia Mare, https://www.litero-mania.com/janos-thorma-in-arhivele-nationale-de-la-baia-mare/

Pop Raluca Cristina

Muzeograf